La Madrid, dar şi la Cadiz – orăşel din sudul Spaniei, cu aer oriental şi cu lumină europeană, despre care trebuie să vorbim săptămâniile viitoare, despre care merită să lăsăm în scris nişte mărturii turistice şi sufleteşti – există nişte magazine de jucării de lemn care pur şi simplu te duc în lumea copilăriilor ideale, care reuşesc să transforme, în doar câteva minute, gândurile noastre de oameni mari cu probleme grave în gânduri de copii nevinovaţi, care privesc cu ochii mari în jur şi încă au speranţa că pot cuceri lumea cu un zâmbet.

Din aceste magazine se pot cumpăra păpuşi de lemn, dar şi cuiere personalizate, băncuţe pentru după-amiezi însorite şi vesele, ceasuri de perete cu personaje celebre din desene animate, colorate frumos, care dau iluzia că şi din timp se poate scoate o parte bună, că şi această neîncetată maşinărie a vieţii poate fi transpusă frumos în lemn, ca o confirmare, ca o promisiune, ca un adevăr. Magazinele nu sunt mari, nu te pierzi în ele, cum se întâmplă în locurile moderne de fabricat şi comercializat copilărie. Poate şi prin asta atrag atenţia, prin înghesuiala din interior, pe care o poţi bănui dinainte să treci strada, din curiozitate, ca să vezi ce se ascunde în spatele siglei mari, lucrată şi ea tot din lemn, cu litere familiare şi blânde, cu litere de poveşti nemuritoare şi de contururi neregulate.

Cu nume italieneşti, magazinele acestea readuc pe scena vieţii de fiecare zi amintirea unor personaje celebre ale literaturii infantile. Înăuntru, peste tot, şi la casă, şi pe rafturi, în loc de tradiţionalul mesaj din magazinele preţioase "Vă rugăm, nu atingeţi!" e scris "Lăsaţi copiii să se joace, să atingă tot ce vor!". Transcriu acest îndemn din memorie, l-am căutat prin fotografii, dar se pare că entuziasmul momentului nu mi-a permis să fiu suficient de precaută, cât să imortalizez totul. Oricum, nu vă păcălesc: în ac