"Bună dimineaţa!" de la Dumitru Alb este primul lucru pe care îl aud funcţionarii la intrarea în serviciu. Şi asta de 20 de ani! Portar la Primărie din vara anului 1992, omul îi cunoaşte pe toţi funcţionarii pe nume.
"Acum, când de un an şi ceva ziua stau la intrare doar fetele de la Poliţia Comunitară, poate că îmi mai scapă vreunul, dar n-aş crede", zice bărbatul. Nea' Dumitru e cu atât mai convins de ceea ce spune cu cât îşi ia munca foarte în serios. În fond, tot la trei seri preia Primăria pe semnătură...
De strajă Primăriei
Dumitru Alb a ajuns portar din întâmplare. "Lucram de şase ani la fosta Mecanica, acum Premagro, ca pompier civil, şi nu mă ajungeam cu banii. Era în 1992, luam salariul cu întârziere de două-trei luni şi nu-mi convenea deloc. Eram deja căsătorit, aveam o fetiţă de crescut şi ne doream al doilea copil", povesteşte bărbatul.
Şi-a încercat norocul la Primărie în urma unui anunţ din ziar. I s-a părut un loc de muncă sigur, chiar dacă nu foarte bine plătit. "Vă spun sincer că n-a fost nimic pe pile. Am învăţat legile cerute, cu administraţia publică, cu paza, cu alte cele, şi m-am prezentat la concurs. Din 12 inşi, după proba scrisă am rămas patru, iar după interviu numai eu", îşi aminteşte bărbatul. Instructajul de la angajare făcut de primul său şef putea fi rezumat fără probleme la povaţa "Fă-ţi treaba şi n-o să-ţi am baiul". Nea' Dumitru crede asta şi acum, după ce a adunat două decenii în poarta Primăriei şi o mulţime de amintiri...
"Decretul 402"
Dumitru se poate lăuda că e printre puţinii orădeni care a dat mâna cu toţi primarii orădeni aleşi după Revoluţie. Anii de portărie l-au educat să pună, din reflex, cuvântul "domnul" în faţa fiecărui nume. "În '92, când am venit, era primar domnul Filip. După el a venit domnul Sturza, apoi iar domnul Filip vreme de şapte ani. Un an a fost domnul Groza şi apoi a
