Cu trei oameni mai puţin pe teren decât adversarii lor, fotbaliştii români născuţi în 1993 şi 1994 au ratat o calificare. Înfrângerea cu Serbia a fost dureroasă, dar asta nu înseamnă că juniorii de astăzi nu pot scrie istorie în tricoul galben peste câţiva ani. Până la urmă, şi generaţia de aur a trăit o umilinţă, la Kosice.
Avântul juniorilor români a fost tăiat greşeli copilăreşti. Mai întâi, a fost o eroare defensivă, comisă la doar zece minute de la startul jocului. Sârbul Ninkovic a scăpat singur spre poarta noastră, iar Ionuţ Puţanu a fost nevoit să îl faulteze. Fundaşul de la Viitorul Constanţa a primit direct cartonaşul roşu. Ninkovic a pus mingea pe punctul cu var şi totul părea deja pierdut, însă generaţia Under 19 a României are ceva ce tricolorilor le-a lipsit în sferturile de finală ale mondialului din 1994: un portar capabil să apere un penalty. Buzbuchi (tot de la Viitorul) a apărat lovitura de la 11 metri, dar mai erau 80 de minute de chin. Bulversaţi de eliminarea lui Puţanu, tricolorii mici au aruncat mingea la disperare ori de câte ori au trecut mijlocul terenului, iar în apărare au fost groggy. Am avut noroc la ratările monumentale ale lui Aleksandar Mitrovic (una dintre ele cu poarta goală), dar avea să vină şi a doua eliminare pentru România. Vătăjelu (intrat pe teren de doar şapte minute) a faultat şi el în careu şi a primit cartonaşul roşu. Buzbuchi nu a mai repetat isprava de la primul penalty, iar Mitrovic a înscris pentru 1-0 (minutul 41). Cu doi oameni în minus, golul de 2-0 a venit firesc (marcator Ninkovic, din lovitură liberă în prelungirile primei reprize.
În a doua jumătate de meci, am scăpat ieftin. Am mai luat doar un gol, după un nou cartonaş roşu (Roman, care a făcut henţ pe linia porţii).
În primele două meciuri din acest turneu de calificare, România lui Gavra, Stanciu, Roman, Manole şi aşa mai departe a arăt