O mica mare controversa s-a iscat in zilele acestea pe tema asa-numitei taxe de solidaritate pe care premierul Victor Ponta intentioneaza s-o introduca pe veniturile ce exced suma de 4.500 lei, in sectorul bugetar.
Controversa tinde sa produca o pozitionare inedita pe piata politica a fortelor existente, diferita de amplasamentul oficial al acestora in structurile de putere si de opozitie actuale.
Stanga si dreapta revin episodic pe pozitiile firesti, in pofida imprejurarii ca destinul si vointa arbitrara a unor lideri le-au amestecat intr-un chip aiuritor pentru cei carora logica politica le spune ceva.
Astfel PSD si, fireste, UNPR, care ne asigura ori de cate ori are ocazia ca este cel mai autentic reprezentant al stangii, se declara partizani ai ideii, in numele echitatii si eticii (era sa zic, socialiste) si a principiilor de solidaritate sociala, in timp ce PNL si PDL se declara pentru-contra, pe temeiul ca obsesia egalitara poate fi paguboasa din perspectiva eficientei economice.
E pe undeva un semn bun aici, in sensul ca, iata, sangele apa nu se face si ca, dincolo de interesele pasagere, exista inca o anumita consistenta ideologica in incropirile ce-si zic partide socialiste sau, dupa caz, liberale, de pe esichier.
Argumentele pentru si contra par deopotriva convingatoare, iar oportunitatea sau lipsa de oportunitate a initiativei raman la fel de incerte ca si mobilul care a facut ca aceasta sa ia nastere.
Printre motivatiile pe care le putem deslusi sunt cu siguranta si necesitatile de ordin financiar care deriva din onorarea promisiunilor pe care administratia actuala le-a formulat inainte si dupa venirea ei la putere. Cadourile costa!
Pe de alta parte, este si o chestiune de imagine, foarte importanta in contextul confruntarilor electorale in curs.
Noul Guvern, e
