Presa scrie în ultima vreme despre multe cazuri, din Est şi Vest deopotrivă, de încercări ale puterii de a limita dreptul la manifestaţii publice. Studenţii din provincia canadiană francofonă Quebec, de pildă, protestează deja de peste trei luni. În Canada chestiunile legate de educaţie, inclusiv instituţiile de învăţământ superior, ţin de prerogativa autorităţilor locale.

Protestatarii speră astfel să oblige guvernul provincial condus de Jean Charest să renunţe la intenţia de a majora taxa de şcolarizare de la 2.168 dolari canadieni la 3.793 în cinci ani sau 3.946 în şapte ani, adică cu 82%. Este o sumă exorbitantă, întrucât venitul anual mediu al unui student e de 12.000 dolari canadieni, iar minimul anual de existenţă în Canada se ridică la 16.000 dolari.

După unii, demonstranţii au avut deja câştig de cauză, guvernul lui Charest promiţând, pe 15 mai 2o12, că majorarea taxei de studiu la universitate va ţine cont de veniturile cetăţenilor. Alţii, printre care o parte bună a studenţilor rebeli, apropiaţi stângii, consideră că lupta trebuie să continue. Ceea ce ne interesează însă cel mai mult în acest caz e felul în care autorităţile din Quebec au încercat să gestioneze greva studenţilor. Astfel, s-au adoptat o serie de decizii care limitau dreptul la manifestare, instituindu-se şi amenzi usturătoare pentru studenţii rebeli. Acestea însă nu au avut sorţi de izbândă, până la urmă ajungându-se la negocieri care, se pare, vor pune capăt în timpul apropiat manifestaţiilor stradale din Montreal, cel mai mare oraş francofon din Canada.

În cealaltă parte a Atlanticului, în Rusia, au avut loc în ultimele luni numeroase manifestaţii stradale, mai ales la Moscova, care au avut drept obiect maniera în care s-au desfăşurat alegerile în Duma de Stat, în decembrie 2011, apoi felul în care a avut loc campania pentru alegerile prezidenţiale din martie. Reacţia aut