A picat în cel mai potrivit moment. Suprapunerea acestui moment peste două rânduri de alegeri, locale şi parlamentare, va face ca I.L. Caragiale să devină mult mai cunoscut decât ar putea să o facă orice programă şcolară. Personajele sunt aceleaşi, oamenii s-au schimbat.

Avem Farfuridi? “Ne ducem, dar gândeşte-te stimabile, că suntem membrii aceluiaşi partid... Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători...". AVEM! Am văzut un exemplu strălucit în cazul Frunzăverde, disperat că pierde şefia judeţului trecând de la PDL la PNL, cu lacrimi şi buziţa tremurândă. Sau zeci de parlamentari vânzându-şi votul pentru căderea guvernului.

Îi avem pe Conul Leonida şi Tanti Efimiţa? “Efimiţa: Dacă n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetăţenii leafă? Leonida: Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme...". AVEM! Îi auzim în fiecare zi, în metrou, în autobuz, pe băncuţă în faţa blocului. Plimbaţi cu autocarele pe la mănăstiri, omeniţi cu o masă caldă, puşi să jure pe Biblie că vor vota aşa cum au promis, sute de mii de oameni sunt manevraţi cu cinism pentru a pune ştampila pe sponsor.

Pe poliţaiul de Pristanda l-aţi întâlnit? "Grea misie, misia de poliţai...Şi conul Fănică cu coana Joiţica mai stau să-mi numere steagurile...Tot vorba bietei neveste, zice: "Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot şi papă-i tot, ca sătulul nu crede la ăl flămând...". AVEM! În fiecare judeţ, trudind pentru alegerea candidatului. Vă amintiţi zelul preotului, Chirilă din Iaşi, care muncea pentru ca primarul Nichita să iasă cu majoritate de voturi. Nu s-a schimbat nimic, iar acest caz