... Errani. Bine ai venit în ţara tuturor posibilităţilor: Tenisul Feminin!
Iartă-mă dacă încep atît de abrupt, dar, sincer, nu prea aveai ce căuta aici, în finala de la Roland Garros. Aşa că trebuie să mă gîndesc un pic ce să-ţi spun. Cînd o jucătoare ca tine, pe care lumea o respectă fără a crede cu adevărat în ea ca potenţială campioană de Mare Şlem, ajunge atît de departe, ei bine... e bulversant. Tot ce ne-am învăţat să privim, să cîntărim şi să judecăm este, dintr-o dată, trimis la gunoi. Măcar pentru aceste două săptămîni de fierbinte zgură roşie.
Mă vezi cumva, cu coada ochiului, în faţa tastaturii, căutînd inspiraţie în ghiveciul cu muşcate de la fereastră? Mda, pentru că asta fac acum. Cotrobăi după cuvinte. Întîi şi întîi, felicitări! Felicitări, felicitări! Anul acesta te-ai întrecut pe tine şi, după cum ne mărturiseai zilele trecute, încă nu s-a terminat. O spui cu atîta calm, susţinut de candoarea albastră din ochi, încît te credem. Ai 25 de ani şi joci azi prima ta finală de Mare Şlem la simplu. Ieri ai fost în ultimul act la dublu, însă asta nu mai era o premieră. Ce-ai făcut în 2012 ca să declanşezi atîtea rîuri interioare pînă acum zăgăzuite?
Pînă la începutul anului acesta, aveai doar două titluri, şi acelea cucerite în 2008, acum muuultă vreme, am zice noi, care săptămînă de săptămînă pîndim statisticile, ca să aniversăm serii strălucitoare, dar şi găuri negre. Şi ce spui tu drept răspuns pentru anxietatea generală? "Niciodată n-am fost frustrată. Chiar dacă n-am mai cîştigat nimic după 2008, tot am avut sezoane bune, am făcut semifinale, finale. Mereu am simţit că progresez. Atitudinea mea e să iau lucrurile cum vin. Acum joc bine, mă simt confortabil cu tenisul meu". Şi ai adunat 3 titluri în 2012! Atîta seninătate şi atîta francheţe şochează. Am uitat că oamenii pot spune, pur şi simplu, adevărul despre ei,
