Un oraş ascunde nenumărate poveşti. Fiecare stradă, fiecare casă are propria istorie, mai veche sau mai nouă, cunoscută sau îngropată în amintirile unor oameni morţi demult. Oradea este şi ea o urbe învăluită în poveşti, multe dintre ele străine locuitorilor ei...
Generaţii întregi trec, zi de zi, pe lângă vestigii ale oraşului, care sunt aici dinaintea tuturor locuitorilor de azi şi care, poate, vor dăinui mult timp după ce orădenii din prezent nu vor mai fi. Dacă ar putea vorbi, în mod cert ar avea istorisiri de neuitat. Cum însă n-o pot face, devin ele însele nişte obiecte uitate şi fără importanţă.
Moment istoric
În Oradea, curentul electric a început să fie folosit în ultimul deceniu al secolului XIX. În anii 1890-1900, fosta moară Emilia avea un agregat electric, iar prima instituţie iluminată electric a fost Teatrul, a cărui construcţie s-a încheiat în 1900.
Uzina electrică a oraşului a fost pusă în funcţiune în 10 ianuarie 1904, pe strada Griviţei de azi. Drept urmare, primele străzi unde s-a introdus iluminatul electric au fost cele din Velenţa zilelor noastre, în jurul uzinei. Coincidenţă sau nu, tot în acest cartier au rămas şi puţinele dovezi ale acelui moment.
Pe strada Alexandru Donici, paralelă cu Calea Clujului, prin spatele blocurilor turn din Dragoş Vodă, mai există cinci socluri originale ale primilor stâlpi pentru iluminat electric, datând din 1904. Răsfirate pe stradă, ele sunt ignorate de lume şi puţini ştiu cât de vechi sunt.
"Maltratate"
Istoricul Liviu Borcea relata pe scurt, într-una din cărţile sale, despre faptul că încă există asemenea socluri în Oradea, dar nimeni n-a ţinut cont de ele. Poate cu excepţia asfaltatorilor, care nu le-au smuls, ci le-au lăsat înfipte în straturile de bitum aşternute pe trotuare. Dovada vârstei lor stă în efigia imprimată pe ele. Pe fiecare soclu se regăseşte stema ora
