Un studiu recent care a luat în considerare peste 600.000 de e-mailuri ale gigantului în energie Enron (intrat în faliment în 2001) arată că fiecare angajat trimitea, în medie, câte 112 e-mailuri pe zi, iar unu din şapte e-mailuri avea drept conţinut bârfe, după cum scrie site-ul management-issues. com.
Majoritatea angajaţilor din corporaţiile locale ştiu că e-mailurile pe care le trimit de pe contul de serviciu pot fi oricând citite de către angajaţii de la departamentul de IT, însă acest lucru nu îi împiedică să-şi bârfească pe e-mail pe o parte din şefi sau colegi.
Totuşi, în cazul unei companii locale cu 700 de angajaţi se trimit aproximativ 5.000 de e-mailuri pe minut la orele de vârf, deci este practic imposibil ca angajatorul să citească conţinutul fiecărui e-mail trimis. Însă dacă un manager solicită departamentului de HR să vadă e-mailurile angajaţilor, departamentul de IT este obligat să furnizeze aceste tipuri de informaţii, având posibilitatea să le sorteze şi după câteva cuvinte-cheie.
Spre exemplu, într-o bancă mică de pe piaţa locală, un manager a solicitat un astfel raport şi şi-a dat seama că majoritatea e-mailurilor trimise de angajaţii din subordine sunt bârfe.
"Angajaţii respectivi nu au fost sancţionaţi cu nimic, pentru că, cel puţin în acea bancă, lucrurile se fac «româneşte», unde toată lumea bârfeşte", a spus Dan, resposabil IT într-o multinaţională locală. Adesea aceste e-mailuri sunt văzute mai degrabă ca nişte "perle" şi rămân în istoria companiei ca poveşti amuzante.
"Cele mai celebre greşeli sunt cele de tipul «reply to all» în loc de «reply» . Când lucram în departamentul de vânzări al unei companii de leasing, am primit, din greşeală, un mail de la directoarea de vânzări care i-a oferit un deal unuia dintre colegi, pe care îl simpatiza. Ne-am dat seama că el e preferatul şi că de aia îşi atinge mai uşor tar
