Lui Traian Băsescu îi aparţine cea mai echilibrată şi corectă apreciere asupra alegerilor locale. Chiar şi adversarii săi cei mai înverşunaţi - din USL, dar şi din PDL - ar trebui să recunoască faptul că, între resemnare şi optimism, preşedintele alege înţelepciunea.

Într-adevăr, alegerile locale au mulţumit cumva pe toată lumea. USL a triumfat, cum era de aşteptat, electoratul sancţionând nu atât politica de austeritate a fostei puteri, cât cinismul cu care greutăţile crizei au fost aruncate în exclusivitate pe umerii clasei mijlocii şi ai categoriilor sociale defavorizate.

Această valenţă politică a votului nu poate fi negată. Totuşi nu „votul politic" a făcut legea, scorul PDL fiind peste aşteptări, datorită concepţiei românilor că omul sfinţeşte locul şi datorită obiectivităţii unui electorat care, dacă a fost cazul, s-a arătat suficient de matur pentru a cumpăni drept între calităţile de edil şi apartenenţa politică a candidatului. A contat mai puţin setea de „răzbunare că ne-au tăiat salariile" şi mai mult aprecierea unor merite în vederea bunei gospodăriri a circumscripţiilor. În condiţiile în care, înainte de locale, se compara soarta PDL-lui cu aceea a PNŢCD-ului, rezultatele sunt cumva peste aşteptări, deşi nu liniştitoare. Cum în noiembrie votul va fi preponderent politic, s-ar putea ca procentajele PDL să înregistreze unele scăderi.

Deci, pentru USL a fost bine, dar se putea să fie şi mai bine, dacă ţinem cont de unele calcule, conform cărora PSD, PNL şi PC au obţinut, însumate, rezultate mai bune în 2008 decât USL în 2012. PDL a înregistrat înfrângerea la care se aştepta, dar, după evaluare, s-ar spune că dezastrul nu e pe cât de mare ar fi putut fi. S-a pierdut o bătălie, nu şi războiul, deci speranţe şi motivaţie pentru abordarea curajoasă a parlamentarelor din noiembrie există.

PP-DD nu a reuşit cele 20% la c