Ocazional, se cade ca platoul CanCan TV să devină discotecă rurală de manele "pe sistem". Pentru că publicul nu putea digera exclusivităţi aşa profunde după weekend, luni seară a fost concert L.A. la Kanal D. Sursa: Octavian Cocoloş
Liviu Vârciu şi gropiţele lui la nivel de 1,60m şi-a luat cei doi colegi cu nume pierdute în anonimat şi s-a pus pe povestit şi nu numai.
Dacă privim înapoi, cei trei au cântat de jor şi jale, la vremea lor. Au câştigat şi bani, femei şi turnee mondiale. Aveau în principal fane şi totul era frumos când începea maneaua. Au scos şi o carte. Apoi, au tăcut.
La ideea cuiva de a testa piaţa, au recăpătat glas, împreună cu încă două trupe ale copilăriei, de pe vremea când vocea Deliei Matache era mai apreciată decât decolteul şi când Laurenţiu Duţă compunea în română ceva ce avea sens. Au urcat pe scenă, au dat tării la golani şi duşmani, au plâns după iubita pierdută cu nume nesemnificativ, dar ochi memorabili.
Spre deosebire de ceilalţi, ei nu s-au oprit la un concert. Liviu & co. au ocupat platoul emisiunii în discuţie şi s-au plâns de câte femei încăpeau în camerele lor. Eternul suferind al trupei a reuşit, graţios, să-şi dea cu firma-n cap făcându-se "puşti tâmpit" care şi-a bătut joc de fete. Asta imediat după ce, întrebat de femei, se bâlbâia ca un elev prins cu ţigara, dar mândru că e rebel.
Craii vor să revină. Managerul lor, la fel. Însă ce nu ştiu ei e că trăim în era muzicii în dialecte nu neapărat cunoscute, cu versuri sau fără, cu ritm sau zgomot. Nu degeaba a luat "Dalinda", o piesă fără formă şi fond, titlul de „Best new act”, la concertul-discotecă retro cu occidentalul nume "Romanian Music Awards".
