Problema noastră este că astăzi trece, iar mâine România se va trezi la fel. Şi tot aşa, încă vreo 20 de ani. Până la venirea unei generaţii ce va fi în stare, de la vlădică la opincă, să nască lideri cu vocaţie, moralmente responsabili faţă de societate şi naţiune. După cum s-au des­fă­şurat ostilităţile campaniei electorale pen­tru alegerile locale de la 10 iunie, cred că nu greşesc afirmând că „oracolul de la Dămăroaia“ a fost prea optimist.

Au trecut 20 de ani de la primele alegeri lo­cale. Pentru fiecare comunitate din struc­turile administraţiei publice de pe întinsul teritoriului României s-a împlinit, deci, ter­menul dat, la începutul anilor ’90, de Silviu Brucan, pentru „a învăţa de­moc­ra­ţia“. Dar dacă s-a îndeplinit sau nu „vor­ba lui Brucan“ este dificil de aflat. Va­rianta scurtă de răspuns este ca-n ban­curile cu olteni: „Nu prea“. Varianta lungă ar fi: „După 20 de ani, românii văd mai degrabă părţile negative şi riscurile de­mocraţiei decât obligaţiile lor civice în existenţa comunităţilor din care fac par­te“. În orice caz, după cum s-au des­fă­şurat ostilităţile campaniei electorale pen­tru alegerile locale de la 10 iunie, cred că nu greşesc afirmând că „oracolul de la Dămăroaia“ a fost prea optimist.

Această campanie nu s-a de­osebit, în esenţă, de cam­paniile trecute. Nu s-a simţit saltul la „ţară membră a UE“: a fost o campanie superpolitizată, ofer­tele electorale au fost, în general, lipsite de suflul dorinţei de schimbare, în spiritul director al momentului istoric prezent. În schimb, s-a simţit vântul rece al res­ta­u­raţiei populismului fesenist, ce începuse să bată încă din momentul preluării pu­te­rii de către USL, de la un PDL făcut gro­ggy de guvernarea anticriză. La fel ca FSN de altădată, Uniunea socialist-liberală a promovat o campanie pătimaşă, cu ură şi lozinci răzbunătoare. Manipularea USL-istă a maselor a fost ha