Vi-l mai amintiti pe Ioan Oltean cum profetea ca PDL va guverna "pentru totdeauna"? Se infiora la gandul asta, nu altceva! O spunea cand Elena Udrea era aleasa in fruntea PDL Bucuresti.
Atunci cand lui Baconschi i se scurgeau ochii si sufletul din cauza "farmecelor" acestui "veritabil Kill Bill" al politicii romanesti. Scena s-a petrecut nu demult, in noiembrie 2010, si este suficienta ca sa intelegem de ce s-a intamplat ce am vazut cu totii pe 14 iunie 2012.
A urmat apoi Congresul din mai 2011, cand a fost reales Emil Boc. Si atunci, desi toata lumea simtea ca nimic nu mai merge, ca totul este aiurea in partid si cu susul in jos, toti au tacut, au inghitit si au votat pana la urma din lasitate si prostie cu acelasi Boc uzat, fara viata, fara personalitate si total supus lui Traian Basescu.
Or, nu masurile de austeritate cred ca au lovit in PDL cel mai dur la alegeri, ci mai exact aceasta servitute exhibata fara nicio jena in public.
Faptul ca tot romanul a putut sa vada limpede ca nu isi poate pune nicio baza in PDL. Ca partidul a ajuns la cheremul total al lui Traian Basescu, din moment ce fenomene precum Udrea si Anastase dicteaza asupra intregii formatiuni. Nici nu stiu pe ce s-a putut baza retorica lor, din moment ce au putut sa nege realitatea cu o asemenea forta si vehementa. Asta nu a facut decat sa se prabuseasca si mai rau la alegeri.
Cand victoria lui Boc insa ii dadea gat fostului premier sa trambiteze ca aproape au castigat alegerile, realitatea a venit peste ei - nu castigasera de fapt mai nimic.
Iar perspectiva unor parlamentare in formula cu Boc in frunte risca pur si simplu sa-i lase in afara nu doar a politicii mari, ci si pe langa Parlament. A trebuit sa constientizeze Berceanu si apoi Blaga ca-i paste riscul falimentului total si al disparitiei, in cazul in care nu schimba cev
