De curând a apărut o foarte interesantă lucrare istorică dedicată femeilor scoţiene care au înfiinţat spitale de campanie în România cuprinsă de flăcările primului război mondial. „Potârnichile gri", cum erau numite din pricina uniformei pe care o purtau, au dat dovadă de un curaj extraordinar şi de un devotament nemăsurat faţă de răniţi.

În lucrarea sa „Potârnichile gri, spitalele femeilor scoţiene în România 1916-1917", profesorul Costel Coroban aduce un binemeritat omagiu bravurii sufragetelor. În cuvântul înainte al cărţii, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Martin Harris, el însuşi scoţian, scrie: „Rezistenţa şi eroismul acestor femei remarcabile care au avut grijă de soldaţii români, sârbi şi ruşi în timpul groaznicelor bombardamente şi în haosul retragerii de pe front i-a uimit pe observatorii acelor timpuri. Chiar şi astăzi, exemplul lor încă mai inspiră respect şi admiraţie. Participantele la această misiune au fost femei demne de toată lauda. Înainte de război au participat la mişcarea sufragistă, ajutând la câştigarea dreptului de vot pentru femei. O dată cu sosirea războiului, ele s-au oferit voluntar să meargă la datorie şi, neclintite de răspunsul pe care l-au primit de la ofiţerul din War Service (care le-a sfătuit «să se ducă acasă şi să stea liniştite»), şi-au oferit serviciile aliaţilor Marii Britanii. Îmi pot imagina foarte bine surpriza generalilor din Statul Major de la Medgidia când aceste doamne din Edinburgh au apărut la datorie acolo şi au înfiinţat spitalul lor de campanie după ce ajunseseră în România trecând prin Arhan­gelsk şi Odessa."

Mai în glumă, mai în serios, ambasadorul Marii Britanii la Bu­cureşti, originar din Edin­burgh, declară că ofiţerii români nu ar fi avut nici o şansă să le oprească din misiunea lor pe cele supranumite „Potârnichile gri". „Poate că ofiţerii români nu mai întâlniseră până atunci femei