Cu mai mult de 22 de ani în urmă, mai precis în istorica zi de duminică, 28 ianuarie 1990, urmăream, ca ziarist şi scriitor, uriaşul miting anti-FSN din Piaţa Victoriei, cocoţat pe acoperişul Muzeului Antipa, la vremea respectivă în reparaţii capitale. Sursa: EVZ
De pe la cinci după-amiază, profitând și de plecarea PNL de la miting (de pe atunci liberalii aveau mâncărime să-i ardă o partidă guvernamentală cu Stânga neocomunistă), Piața a fost copleșită de mardeiașii lui Iliescu, aduși cu autobuzele.
Concluzionam în tableta Pe Muzeul Antipa, publicată în revista Magazin, din 10 februarie 1990, retipărită nu demult în culegerea de publicistică O lovitură de stat prost marcată:
„Dacă pe plan politic FSN-ul a repurtat o victorie zdrobitoare, pe plan estetic el a fost învins net de către Opoziţie. Am citit cu mare atenţie pancartele susţinute şi prin viu grai de către partizanului Frontului:
«F.S.N.», «Iliescu şi poporul», «Iliescu nu ceda/Ţara te va apăra!», «Oamenii muncii de la IMGB votează cu F.S.N.».
Texte de o simplitate evidentă. O pancartă m-a făcut chiar să izbucnesc în râs:
«Tineri revoluţionari, Să muncim şi să învăţăm pentru ţară!»
În schimb, lozincile adversarilor Frontului m-au încântat prin fantezie şi umor.
Iată câteva exemple:
«Frontul proviziu/ Mincinos notoriu», «Cine-a stat cinci ani la ruşi/ Nu poate gândi ca Bush», «Frontul va fi provizoriu numai 20 de ani. Semnat Silviu Brucan», «Olé, olé, olé, Frontul astăzi ce mai e?», «Securişti! Ţării cât mai mult cărbune!», «Azi în parcuri/ Mâine-n ţarcuri», «Trăiască F.S.N. – Partidul Semicomunist Român»“.
Zilele acestea am urmărit, ca ziarist şi scriitor, confruntarea de dintre cei peste 1.300 de protestatari faţă de aberanta Ordonanţă de Urgenţă a guvernului Ponta şi politicienii Puterii.
Datele confruntării sunt altele de