Părerile psihologilor şi ale psihiatrilor sunt împărţite: unii cred că Adrian Năstase a vrut să facă o demonstraţie, alţii consideră că a vrut să-şi salveze onoarea.

„Adevărul" a încercat să identifice câteva dintre mecanismele care au stat la baza tentativei de sinucidere a lui Adrian Năstase, consultând o serie de specialişti din psihologie şi din psihiatrie. Există opinii ferme, care nu se feresc să critice gestul fostului premier, sugerând că a fost ceva demonstrativ, cum există şi opinii mai temperate, care vorbesc despre firescul unui astfel de gest apărut într-o situaţie complet neaşteptată.

Psihologul Bogdan Lucaciu se înscrie în categoria celor revoltaţi: tentativa de sinucidere, de secole o afacere privată, a devenit o afacere de stat. Îl taxează pe Adrian Năstase pentru această „încercare histrionică de a atrage atenţia". Este ceva feminin în psihologia lui Năstase, spune psihologul: „Femeile au mai multe tentative, bărbaţii reuşesc din prima încercare. Rămân la convingerea că gestul lui Adrian Năstase a fost unul demonstrativ". Putem vorbi despre o „sinucidere de onoare"? „Nici vorbă! Ce onoare?!? Sinuciderea de onoare se produce în intimitate. Nu te sinucizi cu poliţiştii în casă.

A fost un gest necugetat al unui om care credea că este imposibil să i se întâmple tocmai lui una ca aceasta". Să nu uităm, aşadar, în ce mediu a trăit fostul premier, înconjurat dintotdeauna de privilegii: „El, şi când era în linia a doua de comunişti, tot privilegiat era. Aşa a ajuns la acea aroganţă despre care vorbea domnul Ion Iliescu". Se va solidariza poporul acum cu Năstase? Psihologul nu crede: „România e oricum foarte împărţită politic, dar eu spun că marea parte a publicului se bucură când cade un om care a fost îndestulat.

Mai condamnă gestul cei cu valori creştine profunde, cei cu spirit creştin". Gest premeditat al unui bărbat care şti