Guvernul Ponta a dat o ordonanță prin care ICR trece sub controlul Senatului. Motivarea deciziei este tricefală. Conform argumentului simbolic, cu impact electoral, schimbarea ar fi avenită, întrucît depolitizează instituția, iar transparența cheltuirii banului public sporește. Argumentul politic justifică transferul prin faptul că, fiind cameră decizională pe subiecte de politică externă, Senatul ar trebui să coordoneze ICR (de menționat că, în 2003, guvernul Năstase socotea viceversa). În fine, argumentul juridic – menit să susțină urgen­ța măsurii! – vizează ieșirea din ilegalitatea majoră în care funcționează ICR-ul, denunțîndu-se lipsa unei legi care să-i fi permis lui Horia-Roman Patapievici să numească vicepreședinții instituției. Strategia oficială a USL, deloc inspirată, chiar demagogică, a fost consolidată mediatic de argumentul etic al celor din trustul de presă Intact. Iute scoase de la naftalină, imaginile „scandalosului“ ponei roz cu svastică pe crupă ori fotografiile „compromițătoare“ ale fostului funcționar de la ICR New York, Cristian Neagoe (modestele sale încercări literare, înfierate justițiar de jurnalistul Mihai Gâdea, la rîndul său, teribil de modest cultural, au făcut audiență prin 2008, astăzi sînt răsuflate), își propun să demaște again dezmățul programelor ICR, care, chipurile, mistifică valorile neamului și fac poporul român de rușine în străinătate, pe deasupra cheltuind fără discernămînt fonduri masive. Argumentul financiar, oarecum marginal printre moraliștii & deontologii nicidecum dezinteresați politic, devine central pentru jurnaliștii & intelectualii mai echilibrați, dar aflați, oricum, de partea guvernului Ponta. Astfel, neputînd fi contestată obiectiv, relevanța programelor ICR din mandatul lui Patapievici este pusă pe seama bugetului „uriaș“ de 10 milioane de euro/anual (comparabil cu bugetul Ministerului Culturii, anunță î