Spre deosebire de corul celor care afirma, cu un parfum de credibilitate, ce-i drept, ca Victor Ponta a plagiat, in cazul lucrarii sale de doctorat, al cartii care a fost inspirata de aceasta si, mai nou, intr-un volum redactat impreuna cu o doctoranda de-a sa, eu voi afirma ca nici pomeneala de asa ceva.
Victor Ponta n-a plagiat si nici prin cap nu i-a trecut sa faca asa ceva.
Mai mult de-atat, nici n-a tinut mortis sa poarte titlul de doctor sau sa fie publicist. Mai degraba, altii l-au convins sa actioneze in acest sens. Nu din prea multa dragoste, ci dintr-un exces de slugarnicie. Pe care, spre paguba lui, Ponta a acceptat-o.
Sa ne amintim, intr-o ordine de idei apropiata, un episod care s-a petrecut pe vremuri cu scriitorul Eugen Barbu, fie-i "tarana usoara", nu pentru faptele sale, ci pentru cele cateva carti bune pe care le-a scris.
Ca personaj de anvergura al epocii sale, el era adesea sastisit de efortul pe care-l presupune redactarea cartilor. Drept urmare, el delega aceasta obositoare misiune unor mai tineri confrati, supranumiti "negri", care nu prea aveau privilegiul de a publica sub numele lor niscaiva opere, astfel ca erau multumiti sa castige o paine mai amara scriind in contul "maestrului".
S-a intamplat insa ca acesti "negri" s-au suparat, din motive numai de ei stiute, pe "boss". Si i-au copt-o! Incluzand in corpul textului niste pasaje plagiate dupa autori cunoscuti. Lucrul a fost, fireste, observat si Eugen Barbu a fost pus intr-o situatie imposibila. Oricum ar fi intors-o, iesea prost.
Daca ar fi admis ca a plagiat, era luat in tarbaca si aratat cu degetul. Daca ar fi dezvaluit ca a apelat la "negri", era si mai groasa. Asa ca Eugen Barbu a tacut si a inghitit.
In cazul lui Victor Ponta, probabil ca el nici n-a apelat la asa-zisii "negri". S-au oferit cei din urm
