Parintele Calistrat Moto:
„Si Cuvantul S-a facut trup”(In. 1,14)
„Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”(Mt. 24,35)
„Pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala în ziua judecatii”(Mt. 12,36)
„Cuvantul vostru sa fie: ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este”(Mt. 5,37)
„Cat sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decat mierea, în gura mea!”(Ps. 118,103)
Atat scrierile Sfintilor Prooroci si ale Sfintilor Apostoli – care alcatuiesc împreuna canonul Sfintei Scripturi, cat si scrierile Sfintilor Parinti Ierarhi si Cuviosi - care dau expresie literara Sfintei Traditii, prezinta în multe feluri si sub diferite aspecte atat puterea spirituala a cuvantului, cat si lucrarea lui între oameni. Ca pilda de cumpatare si aleasa chibzuinta, avva Pamvo spunea ucenicilor: „Nicicand nu m-am cait de cele ce-am grait”. De altfel, si în viata cotidiana auzim uneori întampinari ale vreunui guraliv de catre cei din jurul lui, de genul: „vezi ca vorbesti neîntrebat” sau, mai ironic – „ai vorbit si tu cand trebuia sa taci!” Aceasta nu este altceva decat o metoda practica de îndreptare a celui ce se vatama pe sine ori raneste si pe altii cu prea multa sa vorbire.
Sfantul Ioan Gura de Aur consemneaza într-una din operele sale un cuvant din popor vrednic de crezare: „Tacerea e de aur, vorbirea de argint”. Altfel spus, mai lesne ar fi sa primesti un sfat decat sa îl dai. Aceasta o deducem si din Sfintele Scripturi: „Pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserica: întai apostoli, al doilea prooroci, al treilea învatatori; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecarilor, ajutorarile, carmuirile, felurile limbilor”(I Cor. 12,28). La fel, atunci cand Mantuitorul i-a ales pe Apostoli, le-a zis: „va voi face pescari de
