Partida dintre Spania şi Franţa a fost urîtă, cea mai anostă din “sferturi”. Ştearsă, adesea chiar plictisitoare. Asta s-a întîmplat şi deoarece campioana continentală a deschis scorul repede şi a simţit că adversara nu-i în stare să-i pună probleme, s-o ameninţe. De aceea nici n-a insistat, desprinzîndu-se la 2-0 abia după penalty-ul primit în minutul 90.
Adevărul e că Spania n-a sedus, iar Franţa a decepţionat. Prima a făcut jocul ei obişnuit de posesie, celebrul tiki-taka împrumutat de la Barcelona şi menit să păcălească mai devreme ori mai tîrziu orice apărare. Dar şi ceva în plus. Reluaţi filmul şi veţi observa că în jurul purtătorului de balon se aflau în fiecare fază măcar 3-4 iberici, uneori şi 5-6!
Nu bag mîna în foc că Spania, care sîmbătă seara a recurs la un vîrf autentic (Torres) doar spre final, folosind în schimb o armată de mijlocaşi, îşi va păstra coroana. Părerea mea e însă că nici o altă formaţie nu reuşeşte la Euro 2012 să acopere terenul precum cea a lui Del Bosque. Numai Germania încearcă să concureze la capitolul respectiv, dar nu iese mereu în cîştig. Rezumînd, de presupus că Spania n-a impresionat pe Donbass Arena şi pentru că n-a avut nevoie. A lăsat însă impresia că, la o adică, ar găsi resurse şi idei să forţeze.
“Naţionala” lui Blanc a arătat că nu poate şi, mai grav, că nici nu prea vrea. Cu excepţia unui sfert de oră din repriza secundă, a ars gazul de pomană. Nu-s singurul care consideră că Franţa seamănă tot mai tare cu Portugalia de-acum cîţiva ani: are fotbalişti de calitate, dar nu şi echipă pe măsura lor!
Doldora de talente cărora inclusiv ziariştii de pe malurile Senei le reproşează egoismul, ea continuă să ducă dorul unui lider, gen Zidane sau Thierry Henry, capabil să se facă ascultat pe gazon şi în cabină. Să fie antrenorul din teren. Comparînd-o cu “o găină zăpăcită”, l’Equipe a exagerat, însă nu foa
