Întreprinderile mici şi mijlocii nu sunt inovative şi nu contribuie cu mai mult de 55% la formarea PIB, astfel că politicile de stimulare trebuie revizuite, arată experţii în economie.
Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) este răsfăţatul politicilor publice de stimulare a mediului de afaceri şi chiar al celor fiscale, pentru că în ultimii ani s-au împământenit mai multe idei preconcepute despre calităţile acestei categorii de firme. S-a spus, între altele, că sectorul IMM ar fi „principalul angajator al ţării", „motorul economiei", „vârful de lance al inovării", „cel mai mare exportator" etc.
La o privire mai atentă însă, experţii Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP) au observat că multe dintre tezele care lăudau acest sector sunt depăşite de realităţile din economie, fapt care impune o revizuire a politicilor de stimulare şi, poate, chiar a legislaţiei ce prevede facilităţi pentru micile companii luate „la grămadă".
Antreprenorul, „un oportunist"
Din studiul „Contribuţia IMM-urilor la creşterea economică", prezentat ieri de CNP în cadrul unui program cu finanţare de la Comisia Europeană, reiese că numărul microfirmelor a crescut accelerat în anii dinaintea crizei, după care a scăzut accelerat. Această statistică demontează practic mitul potrivit căruia IMM-urile „sunt flexibile, se orientează mai bine după evoluţiile de pe piaţă şi, deci, ar fi rezistente la criză".
Un alt mit ar fi acela că IMM-urile contribuie masiv la formarea PIB, dar statisticile arată că acestui sector îi revine doar 54% din valoarea adăugată brută. De fapt, „antreprenorii nu înfiinţează firme pentru a contribui la creşterea economică sau la crearea de locuri de muncă, ci mai mult din oportunism", a arătat Dragoş Pâslaru, coordonatorul echipei care a realizat studiul. El a mai arătat că foarte multe IMM-uri se regăsesc în comerţ şi în ser
