Dacă Adrian Năstase murea - după cum, zice-se, i-ar fi fost vrerea -, păi alta era situaţia, fraţilor, până azi i-am fi făcut funeralii naţionale şi l-am fi îngropat pe undeva, cu sinucigaşii. Dar Adrian Năstase trăieşte şi de aceea nu înţeleg de ce aproape toată presa vorbeşte despre dânsul de parcă ar fi mort. Oare de ce a vrut el să se împuşte? Unde anume a vrut s-o facă? Ce i-a spus poliţistul? Ce i-a răspuns Năstase? Câte focuri a tras? I-a rămas vreun glonţ în gât? L-a salvat de la moarte poliţistul sau ce i-a făcut? Ce era în sufletul său, al lui Adrian Năstase? Câte bilete de adio a scris familiei? Ce testament politic ne-a lăsat el nouă, ca să ni-l citească Năstase jr?

Seri la rând, pe toate canalele, cei mai iscusiţi jurnalişti şi moderatori, împreună cu politicienii şi politologii de frunte, au întors şi întorc pe toate feţele aceste chestiuni arzătoare, pieptănând supoziţii de tot felul şi lansând ipoteze mai mult sau mai puţin fanteziste. O nouă „Elodia", dar de astă dată nu doar pe OTV.

Sigur, dacă Adrian Năstase ar fi murit, ar fi de înţeles, pentru că ar fi dus cu sine în mormânt nişte secrete. Efortul de a descifra cumva aceste taine ar fi fost, în anumite limite, natural. Dar, alo!, Adrian Năstase trăieşte! Poate vorbi. Ne poate da el însuşi răspunsurile la toate aceste întrebări despre sine şi chiar va trebui să o facă în cadrul anchetei în curs de desfăşurare, pentru că tot filmul „sinuciderii" va trebui reconstituit corect, în ordine cronologică, cu toate secvenţele înşiruite exact cum s-au petrecut sau, barem, logic şi credibil.

Adrian Năstase trăieşte. Vorbeşte. Va trebui să vorbească. Va vorbi.

Aşa se vor lămuri multe, de exemplu rolul ministrului Ioan Rus în această tărăşenie. Una dintre cauzele tentativei de suicid este nerespectarea procedurii legale de arestare. Adrian Năstase este doctor în drept. Cunoştea perfect