Coada soricelului este cunoscuta de mai bine de 4.000 de ani datorita calitatilor ei cicatrizante, antihemoragice si astringente, care favorizeaza vindecarea rapida a ranilor interne si externe.
Coada soricelului se recomanda sub forma de infuzie, pulbere ori tinctura in anorexie, ameliorarea digestiei, bronsite, tuse, rinite si rinosinuzite alergice, alergii, gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, colici gastro-intestinale, colici hepato-biliare, meteorism, cistite, metroanexite, ascaridioza, afectiuni vasculare, eczeme, arsuri, contuzii, rani, ulceratii, abcese dentare.
La noi, planta creste peste tot, de la campie pana sus, in zona montana, pe drumuri inguste de tara, pe la margini de padure si de lanuri de cereale. Are florile albe sau trandafirii si, in soarele puternic al amiezii, raspandeste un parfum delicat, amarui, ca o chemare tandra, de departe.
Extern, poate fi folosita ca dezinfectant al diferitor rani, mai vechi sau mai noi, sub forma de comprese cu suc proaspat sau cateva picaturi de tinctura aplicate pe locul afectat. Pentru ulceratii interne si chiar hemoragii puternice, se recomanda infuzia combinata, cate un litru pe zi.
Infuzia combinata poate fi preparata in felul urmator. De seara, se pun la macerat, intr-o jumatate de litru de apa, trei-patru linguri de coada soricelului. Dupa opt-zece ore se filtreaza si lichidul rezultat se lasa deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se fierbe pentru cinci minute intr-o jumatate de litru de apa.
Dupa racire se filtreaza si se combina cu extractul rezultat de la macerare obtinandu-se, in acest fel, cam un litru de infuzie combinata.
Cura cu infuzie combinata nu trebuie sa dureze mai mult de 30 de zile. La nevoie se poate relua dupa o pauza de una-doua saptamani. Pentru bila lenesa, se bea cate o ceasca de ceai inainte cu o jumat
