De curând, la Râşnov a avut loc festivalul „Mystery & Thriller" dedicat literaturii noir. Cu această ocazie scriitori români şi străini pasionaţi de acest gen s-au întâlnit cu publicul dornic să savureze o carte dătătoare de fiori.
Cu această ocazie, la Râşnov a venit şi scriitorul american Jim Madison Davis, un „clasic" în viaţă al literaturii poliţiste şi nu numai. (Când am folosit termenul de „roman poliţist", Bogdan Hrib, unul dintre membrii de vază ai Romanian Crime Writers Club, m-a „certat", explicându-mi că policier-ul este doar o aripă a literaturii „mystery & thriller", lucru pe care mă grăbesc să-l împărtăşesc şi cititorilor.) Jim Madison Davis este şi profesor de creative writing la Universitatea din Norman Oklahoma, unde le predă studenţilor despre cum se scrie un roman numit la noi generic (şi greşit, după cum am aflat) „poliţist". Despre starea literaturii mystery & thriller (sau „crime fiction", căci şi această formulă e acceptată de specialişti) am vorbit şi noi cu Jim Madison Davis.
Jim, ar trebui să ne temem de scritorii de crime fiction, de oamenii ăştia care îşi imaginează tot soiul de omoruri şi orori? Sunteţi nişte tipi duri şi periculoşi?
Nu, nici vorbă. Scriitorii de crime fiction sunt cei mai inofensivi oameni din lume. Asta pentru că tot răul pe care l-ar putea face altora îl „toarnă" pe hârtie.
E o formă utilă de terapie?
Evident. E chiar catharsis.
Cum se simte genul „crime fiction" în aceste vremuri tulburi, de criză economică?
Dacă vorbim de piaţa americană, acolo 7 din 10 titluri publicate aparţin acestui gen. Iar vânzările sunt uriaşe. Aşa că acest gen de literatură se simte nesperat de bine.
Eu una nu cunosc pe nimeni care să refuze, la modul sincer, o carte poliţistă bună. Cum îţi explici setea asta teribilă a omului modern de a citi astfel de cărţi? Ce au ele în plus faţ
