Morții cu morții, viii cu viii! Antenele lui Voiculescu l-au zvârlit pe Năstase peste bord. Un fost premier în zeghe e ca o ghiulea de oțel atârnată de patina unui hocheist ratat. Ca o mâță neagră care traversează parcarea de la Grivco.
În vreme ce toate televiziunile se concentrau pe foșgăiala de la Spitalul Floreasca, unde săracul Năstase era pregătit de o lungă și grea externare, în studioul lui Gâdea se privește spre viitor. Ponta a venit cu fratele mai mare, să-l apere de golanii din spatele blocului. Însuși Swoboda, șeful socialiștilor europeni, a catadicsit să-și pogoare ființa în spațiul nostru de emisie.
Bunică-miu, săracul, care i-a așteptat ca fraierul pe americani, se învârte ca ventilatorul la Ghencea Civil. Punând la socoteală Aiud, Gherla, Pitești, Poarta Albă, România se transformă într-un câmp de centrale eoliene, cu un frumos potențial energetic.
Șeful socialiștilor face, cum altfel?, învățământ politic. Tovărășia sa ne exprimă doctrinar de ce e legic ca Băsescu să stea acasă și să nu deranjeze voiajul lui Ponta la Bruxelles. Ponta este tușat de pertinența șefului. Admirația îi străpunge lentilele și trece sticla.
Năstase este scos pe targă. Capul sus, ca un periscop, cercetând mândru și ager asistența. Ironia îi joacă sub sprânceana ridicată a la Roger Moore. Gâdea se miră de coincidența orară: 22.22. Swoboda e și el contrariat. Nu crede în transferul de seară la penitenciar. Iubește lumina zilei, crede că e mai potrivit dimineața, sau la prînz. Sau în amurg.
Gâdea e emoționat că Năstase, până mai ieri în pragul morții, nu s-a folosit de avantajul victimei de pe targă și a tăcut profund. Dar schimbă repede subiectul.
Pentru valorile materialist-socialiste, Năstase e mort și îngropat. Swoboda și Ponta privesc semeți spre viitor. Când vorbește Swoboda, Ponta este ca o efigie, buze subțiri, ochii căscați aten
