Diferenţa între liderul slab şi liderul puternic se vede mai ales atunci când aceştia sunt în graţiile poporului. Sursa: VLAD STĂNESCU

Când oamenii au încredere în liderul puternic, acesta îşi va folosi puterea pentru a înfăptui reforme. Reformele înseamnă durere şi rezistentă la schimbare. Înseamnă atacuri din partea sistemului şi oponenţilor. Dar liderul puternic se ţine tare. Ştie că are masele de partea lui. Ştie însă şi că, la un moment dat, va pierde sprijinul lor. Se va eroda, va obosi, va fi încolţit. Liderul puternic are simţul istoriei. Pentru el contează mai mult ce rămâne în urmă şi ce va fi scris în cronici.

Liderul slab, când e pe val, va încerca să acumuleze tot mai multă putere. E nesigur, grăbit şi tot ce îşi doreşte e să capete mai multă adulaţie. Liderul slab nu ştie când să se oprească. E impulsiv şi incertitudinea îl face să îşi dorească toată puterea în mâna lui. După ce îşi elimină toţi adversarii, începe să secere printre apropiaţi. Nu are conştiinţa poziţiei trecătoare sau, dacă o are, tot ce încearcă este să îşi prelungească şederea pe tron.

Dă-i liderului slab puterea peste noapte şi vei afla cât de slab este. Încă de a doua zi va fi atent cu însemnele puterii. Se va preocupa din primul moment de propria imagine, de mărimea oştilor, de numărul apariţiilor în public. Liderul slab îşi va acoperi întotdeauna greşelile prin neadevăruri. Groaza că mulţimea care îl ovaţionează ar putea să îi vadă slăbiciunile îl împinge spre minciună şi disimulare. El crede că cei mulţi, care sunt gata să se lupte pentru el, vor trece cu vederea mai uşor o minciună, decât o greşeală. Din această cauza liderul slab se erodează mai repede, îşi pierde credibilitatea fără chiar a bagă de seamă.

Liderul puternic e răbdător şi generos cu adversarii. Îi ironizează, dar nu îi umileşte. Le lasă atâta putere cât să creadă că