24 noiembrie 2004. Bucureştiul era inundat de noroi, ca în orice zi ploioasă de toamnă.

La unul dintre hotelurile lui George Copos din Bucureşti, Vicente del Bosque încerca să le explice năvalnicilor jurnalişti-suporteri turci cum stă treaba la Beşiktaş, înainte de meciul cu Steaua, din Cupa UEFA, ce avea să se joace a doua zi.

Din colţurile sălii de conferinţe, angajaţii patronului rapidist priveau înspăimântaţi la feţele de masă care fuseseră albe până la invazia "ienicerilor".

Turcii s-au urcat cu bocancii plini de noroi pe mese, ca să-l tragă cu mai mult spor la răspundere pe tehnicianul spaniol!

Del Bosque fusese adus cu surle şi trâmbiţe, dar echipa nu mergea, iar aventura lui la Beşiktaş s-a transformat rapid într-un veritabil iad.

"Teknik direktörü Del Bosque!", urlau jurnaliştii turci cu ochii injectaţi de ură. Urma mereu câte o întrebare pe care românii n-aveau cum s-o înţeleagă, fiindcă traducătorul nu făcea faţă rafalei "otomanilor".

Nici Del Bosque nu apuca să răspundă. Acel "Teknik direktörü Del Bosque" rostit cu ură suna mai degrabă a condamnare. Turcii dădeau senzaţia că mai au un pas până să-l scuipe sau să-l ia la bătaie.

Ibericul cu alura unui urs blând nu era pe placul turcilor, obişnuiţi cu scandalul, iar "intrusul" trebuia să plece.

Steaua a bătut-o a doua zi pe Beşiktaş cu 2-1, iar Del Bosque n-a mai rezistat mult la "vulturi". Acela a fost singurul chix din cariera acestui mare antrenor care n-are nici charisma lui Pep Guardiola, nici aroganţa lui Mourinho, nici aerul de superioritate al lui Ferguson, dar care n-a fost niciodată apreciat fiindcă n-avea "faţă comercială".