USL a declanşat ieri acţiunea de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu pentru a doua oară în timpul mandatelor sale, ţelul politic al lui Dan Voiculescu şi Crin Antonescu. Pentru a-şi atinge acest scop, alianţa socialistă a luat o serie de măsuri care anulează principiul separaţiei puterilor în stat, subminează domnia legii şi creează precedente periculoase pentru democraţia românească.

Nimic nu exprimă mai bine starea de suspendare a statului de drept la care asistăm în ultimele zile decât declaraţia purtătorului de cuvânt al Guvernului care, întrebat unde este urgenţa din Ordonanţa de Urgenţă privind modificarea Legii de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, a răspuns că „Guvernul poate simţi nevoia să modifice urgent, în orice clipă, orice crede necesar la acel moment". Cu alte cuvinte, Guvernul Ponta poate face ce doreşte, când doreşte, fără să ţină seama de celelalte puteri din stat, şi a ţinut să ne şi comunice acest lucru prin purtătorul său de cuvânt. Această destructurare sistematică a statului de drept are un singur scop: să aducă majoritatea USL în situaţia în care s-a aflat în aprilie 2007, când l-a suspendat prima oară pe preşedinte.

Ce au făcut până acum

Ideea că USL ar fi avut un plan bine pus la punct pas cu pas pentru suspendarea lui Traian Băsescu şi preluarea totală a puterii nu se susţine. Că a existat un astfel de plan este cert, dar că a fost un plan foarte bine calculat nu este chiar atât de cert, având în vedere schimbările de tactică la care a recurs.

Spre deosebire de 2007, în calea planului de suspendare stăteau două obstacole. Curtea Constitu-ţională, care a căpătat în 2010 competenţa de a judeca hotărârile Parlamentului printr-un amendament introdus de PSD, şi Legea referendumului promulgată în martie, prin care demiterea preşedintelui nu se putea face decât cu jumătate plus unu din numărul cetăţ