Tocmai mă pregăteam să întreb cum aţi petrecut de puci, constatând că susţinători ai echipei Ponta dispar unul câte unul prin tufişuri, îngroziţi de amploarea circului sub conducerea impecabilului, lăsând pe scenă doar batalionul disciplinar TV. Sursa: EVZ
Ponta însuşi, tânăr politician cu un strălucit viitor în urma sa, mi-a părut stingher în unele momente săptămâna trecută, dar i-a trecut repede.
L-a ajutat colegul Şova, care a urcat demagogia politică la superlativ sugerând că liderii europeni, la Comisie sau în cancelariile naţionale, sunt manipulabili prin propaganda a trei ongişti şi o jurnalistă-spion. Asta e retorică marca URSS, circa 1980, în care cozile la alimentară sunt rezultatul conspiraţiei capitaliste iar faptul că liderul nostru e un bou e doar o chestie de PR: cu spioni mai energici şi ceva investiţii, am putea arăta că e genial. În general, lumea se guvernează cu interese, nu principii, aşa că să ne lase occidentalii ăştia să spălăm pe jos cu Constituţia cum avem noi chef, că şi ei au spânzurat negri. Uite, Şova era bun la Justiţie, nu mămăliga de Corlăţean, după cum bine au remarcat baronii PSD cu dosare pe rol.
Ajutaţi de tromboniştii locali, liderii USL intră tot mai tare în fundătura guvernării prin tele-şanţ, în care gafa de azi se acoperă prin escaladarea tărăboiului mâine. S-au resuscitat marotele anilor ’50, inclusiv proletcultismul abia mascat: "intelectualismul" a ajuns iar etichetă pentru deviaţionişti. Dacă la ICR a manifestat lumea cu papioane – evident Într-o formă de protest benign – eticheta de papionagiu trebuie brusc încărcată cu ură de clasă. Nu poţi fi legitim în societatea nouă dacă nu faci greşeli de gramatică, nu sufli mucii pe jos şi nu spargi vitrinele ca să furi celulare, ca în ianuarie. Protestul raţional, cu obiect şi argumentat nu-i bun, ci doar indignarea sinceră, năucă şi vehementă. @N
