Săptămâna trecută, Kim Lane Scheppele, director al Programului de Drept şi Afaceri Publice de la Universitatea Princeton, transmitea pe blogul de pe NYT al lui Paul Krugman (laureatul Premiului Nobel pentru economie) un semnal de alarmă despre criza politică din România. Scheppele a oferit în exclusivitate revistei 22opiniile sale asupra consecinţelor privind statul de drept, în contextul suspendării preşedintelui.

Procedura constituţională normală re­pre­zintă o frână în calea disputelor politice, astfel încât politicienii trebuie să se gân­dească bine înainte de a acţiona. Dar, săp­tămâna trecută, premierul român a acţionat rapid şi i-a schimbat pe şefii celor două camere ale par­la­men­tului, l-a concediat pe Avo­catul Poporului, i-a ame­ninţat cu suspendarea din funcţie pe judecătorii Curţii Constituţionale (CCR) şi, ul­terior, a emis ordonanţe de urgenţă care nu doar că au împiedicat o evaluare cons­tituţională a acţiunilor sale, dar, în acelaşi timp, au schimbat regulile pentru sus­pen­darea preşedintelui – toate cu scopul de a scăpa de principalul său adversar politic. Aceste schimbări au demonstrat că Ponta şi aliaţii săi se află mai presus de lege, arun­când ţara într-un fel de „stare de ne­cesitate juridică“. Indiferent de simpatiile pentru una sau alta dintre părţi, este pe­riculos pentru orice lider să înlăture cons­trângerile legale şi să acţioneze aşa cum a făcut-o Ponta, cu atât mai îngrijorător cu cât Ponta nu a fost ales. La ora actuală, gu­vernul său se află la putere doar pentru că guvernele anterioare au eşuat. În vreme ce sondajele de opinie par să-i fie fa­vo­ra­bi­le deocamdată, el acţionează fără un man­dat democratic şi fără autorizaţie legală.

Rescrierea regulilor în timpul jocului

Practic, se pare că nu mai există Cons­ti­tu­ţie. Preşedintele, Avocatul Poporului şi ju­decătorii CCR au mandate fixe, prevăzute în