Înainte de a-i ataca pe unii sau pe alții din cele două tabere care se înfruntă acum pentru dominarea României, vă rog să va concentrați puțin la cifre și amănunte, pentru a descifra istoria ”celebrului” art. 10 din Legea referendumului. Apoi puteți spune cine are dreptatae (dacă are cumva, cineva).

2000 – se adoptă Legea nr. 3/2000 pentru organizarea și desfășurarea referendumului;

La art. 10 se arată: ”Demiterea Președintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetățenilor înscriși în listele electorale”.

5 mai 2007 – Legea 129/2007 modifică art. 10, care primește următoarea formulare:

”Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Președintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul țării, ale cetățenilor care au participat la referendum”.

Curtea Constituțională a României (CCR) fusese sesizată în privința neconstituționalității acestei legi cu articol unic. CCR a exercitat controlul de constituționalitate și a hotărât (Decizia nr. 420/din 3 mai 2007) că prevederea este conformă Constituției. Din cei 9 judecători ai CCR, doar unul singur a făcut opinie contrară. Patru dintre judecătorii care au stabilit că modificarea este constituțională fac parte și astăzi din CCR.

30 septembrie 2009 – Guvernul Boc adoptă Ordonanța de Urgență nr. 103/2009 aduce noi modificări Legii 3/2000. Aceste modificări nu fac însă nicio referire la art. 10.

13 octombrie 2009 – Senatul respinge OUG nr. 103/2009.

8 noiembrie 2010 – trei deputați PDL pun în dezbaterea Senatului proiectul de lege nr. 332/2011 referitor la modificarea art. 10 din Legea 3/2000.

9 mai 2011 – Senatul adoptă proiectul de lege nr. 332/2011 în următoarea formulare: ”Art. 10. Demiterea Președintelui este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetățenilor înscriși în listele electora