Violeta Neamţu sosise aproape prima în sala de al Muzeului Naţional al Ţăranului Român, în care avea să se deschidă oficial expoziţia despre Africa. Părea fragilă şi pierdută şi parcă îşi căuta liniştea în fotografiile atârnate pe pereţi. Acolo, în Africa, în lumea aceea aparent simplă, în satele acelea topite de soare, de culoarea nisipului, acolo printre femeile acelea îmbrăcate colorat, mândre şi supuse în acelaşi timp. În Africa, printre copiii aceia fericiţi în copilăria lor, în lumea lor, care îşi fac jucării din lut ca acum câteva mii de ani. Şi zâmbesc. De zâmbetul acesta de copil din Mali s-a îndrăgostit Violeta Neamţu, fotograful. Artistul.

"În Africa ­ Mali am ajuns cu o bursă AUF (Agence Universitaire de la Francophonie) în antropologie pentru perioada octombrie 2010 ­ iulie 2011. Îmi propusesem să fac o mică cercetare pentru dizertaţia de master. Nu cunoşteam pe nimeni acolo, însă printr-o altă studentă bursieră AUF am reuşit să am contactele unui prieten de-al ei din Mali, care, de pe o zi pe alta, mi-a găsit o familie gata să mă primească în gazdă. Nu există relaţii diplomatice între Mali şi România (doar noi avem un consulat onorific acolo înfiinţat nu demult şi nici vreun alt student român care să fi ajuns la universitatea din capitala Bamako). La început m-a impresionat pământul roşu, Nigerul cu micile lui insule care traversează capitala şi faptul că o familie africană este foarte diferită de una românească. Despre familie este foarte mult de povestit, dar aş aminti că «mama» sau «tata» sunt numiţi toţi membrii familiei, nu doar tatăl sau mama biologici; de asemenea «soră», «frate» se numesc şi verii şi vecinii mai apropiaţi, aproape toată lumea, iar «bunici» sunt toţi oamenii mai în vârstă din jur. Malienii mănâncă cu mâna dintr-un recipient ca un lighean. De obicei mănâncă orez cu diferite sosuri şi uneori carne. Sosul şi carnea sunt pu