• Pe zi ce trece, numarul celor care practica meseria de croitor, ceasornicar, lacatus, sau pielar a scazut • Nu mai este nimeni atras de vechile meserii, pentru ca acum acestea presupun investitii uriase • Oamenii sunt nevoiti sa se ocupe in paralel si cu alte activitati pentru a avea din ce trai
Cei care practica meseriile care erau la mare cautare inainte de 1989, au ajuns sa se planga ca mor de foame. Pentru a se putea adapta noilor timpuri, meseriasii pe cale de disparitie sunt nevoiti sa faca investitii de zeci de mii de euro. Cu banii obtinuti din aceste meserii oamenii sunt respinsi atunci cand vine vorba de un imprumut bancar. In aceasta situatie, acestia ajung sa improvizeze diferite scule pentru a face fata cerintelor. A fi croitor inainte de 1989 insemna a duce o viata demna, fara vreun fel de probleme. In ziua de astazi, a fi croitor, ceasornicar, cizmar, lacatus sau pielar inseamna a te chinui sa traiesti. "Nu merge nimic. Nu exista nimic. Nu merge, omule! Dam faliment. O zi merge, trei nu. Ne sufocam in saracie. Ne trezim si venim la munca doar ca sa ne aflam in treaba. Nu ne acoperim nici datoriile. Suntem in faliment. Nimic nu e conform cu realitatea noastra. Totul se duce de rapa. Nu merg treburile. Viitorul la mine acum e popa. Nu reusesc sa ating nici salariul minim pe economie. Suntem desprinsi de realitate. Lucrez de la 14 ani ca croitor. Asta am invatat, cu asta m-am ales. Macar pe timpul lui Ceausescu era stabilitate. Pe vremea lui Ceausescu m-am hranit bine. De la revolutie, treburile s-au imputit. Atunci omul isi facea un costum pe an, acum au invadat blugii si kilogramele de haine. Sunt foarte multe de platit. Toti vor bani", a declarat un croitor iesean.
Ceasornicarii se indreapta spre alte meserii
Ceasornicaria, o meserie candva respectata si din care se putea trai, este pe cale de disparitie. Avala
