M-am întrebat de multe ori în ultimele zile în ce direcţie vor Ponta şi Antonescu să îndrepte România. Sursa: VLAD STĂNESCU

Văd că UE le miroase urât. Răspunsurile pline de ţâfnă ale celor doi adresate oficialilor europeni, care au lăsat la o parte orice urmă de diplomaţie, te pun pe gânduri. Şi cred că şi cei de la Bruxelles au început să-şi pună întrebări. Ce vrea, de fapt, România?

Pentru că, din păcate, pentru partenerii noştri europeni nu există atât de mult Ponta şi Antonescu, doi oameni până la urmă, vremelnic în funcţie. Există instituţii şi există un stat membru numit România. Un stat membru care înainte de aderare şi-a luat nişte angajamente, a semnat nişte tratate.

Sigur, noi aici în ţară vedem un puşti care îi răspunde obraznic lui Merkel, un bătrânel depăşit de situaţie care se recomandă ministru de externe şi minte sforăitor-filosofic , un chiulangiu autoproclamat preşedinte al României care reînvie naţionalismul de tip Miloşevici şi Hugo Chavez.

Dar ei, şefii de stat şi de guvern, oficialii europeni, presa străină, nu văd acelaşi lucru. Văd o ţară numită România care refuză să se mai conformeze criteriilor democratice, care respinge valorile clubului european. Văd instituţii decapitate în câteva zile prin trucuri legislative. Văd o justiţie timorată de declaraţiile agresive ale unor politicieni.

Sigur, din punct de vedere politic, nume precum Corlăţean, Ponta, Antonescu, Marga nu vor mai însemna nimic în scurt timp. Iar istoria îi va consemna probabil chiar mai rău, pentru că istoria nu e niciodată indiferentă cu liderii. Dar aţi văzut multe titluri în presa din afară care să conţină nume precum Ponta, Antonescu, Marga? Eu, nu prea. Am văzut însă multe titluri de articole negative la adresa situaţiei actuale care conţin cuvinte precum "România", "români".

Pentru mine, însă, ca român, sunt relevante numele acestor con