Domnule judecător, cum vedeţi avertismentele extrem de apăsate venite din partea Comisiei Europene în legătură cu independenţa justiţiei?

În ultimii ani, justiţia română a avut un trend pozitiv care se reflectă în dosarele care se finalizează în această perioadă. În momentul de faţă, declaraţiile politice ori intervenţiile legislative cu privire la statutul magistraţilor pot fi interpretate ca fiind presiuni pentru a influenţa anumite dosare în curs sau anumiţi judecători. De aceea, cred că avertismentele din străinătate, deşi e ruşinos că am ajuns într-o astfel de situaţie, sunt binevenite, pentru că atenţionează politicienii că independenţa justiţiei e o valoare care trebuie ocrotită în statul de drept. Judecătorilor şi procurorilor nu li se poate ordona modalitatea în care să instrumenteze dosare, nu li se pot comenta măsurile şi actele în cursul dosarelor aflate în derulare şi nu pot fi ameninţaţi în ceea ce priveşte cariera lor.

CSM a luat o poziţie destul de tranşantă. Actuala putere va ţine cont şi de aceste avertismente ale CSM şi de cele venite din partea Comisiei?

Eu am văzut că printre recomandările făcute de CE se regăsesc parte din avertismentele noastre. Asta înseamnă că noi am avut o poziţie corectă. CSM este o instituţie-tampon între cele trei puteri, legislativă, executivă şi judecătorească şi este firesc să aibă reacţii atunci când independenţa justiţiei este în pericol din partea celorlalte două puteri. Ni se pare extrem de curios ca hotărâri judecătoreşti care confirmă, de exemplu, acte ale ANI să nu fie puse în executare de către puterea legiuitoare. Practic, se poate ajunge la un conflict între două puteri ale statului, justiţie şi Legistativ. La un moment dat, ar putea fi sesizată chiar Curtea Constituţională. Închipuiţi-vă că într-o zi justiţia ar spune: noi nu mai aplicăm legile parlamentului pentru că nu ni se par bune. Aşa