În 2004, Curuea a fost dat afară din lot, alături de toţi ceilalţi băieţi, pentru că "nu şi-a făcut datoria faţă de ţară"

Canotajul românesc pune o poveste impresionantă în paginile Jocurilor Olimpice de la Londra. Istoria e construită în jurul unui nume, Florin Curuea, şi al unui vis al acestuia. Unul olimpic.

România revine după opt ani în concursul olimpic cu o ambarcaţiune masculină. Povestea închegării acestui echipaj şi modul în care acesta a reuşit să se califice la Londra în numai câteva luni frapează. "Noi eram axaţi pe echipajul de doi fără cârmaci, dar în decembrie anul trecut am primit un apel din SUA. Era Florin Curuea care m-a întrebat dacă nu am nevoie de un canotor pentru Londra. L-am chemat, a dat teste, iar în jurul lui am construit echipajul de patru rame. În luna martie el a venit în ţară, iar în mai, după doar câteva săptămâni de antrenamente împreună, băieţii s-au clasat pe locul doi la Lucerna, obţinând biletele pentru Londra", povesteşte pe scurt antrenorul lotului, Dimitrie Popescu, laureat olimpic la ultima mare performanţă a canotajului nostru masculin (Barcelona 1992, aur la "4+1" alături de Ruican, Talapan, Ţaga şi Răducanu).

O farfurie de mâncare şi un pat. Atât

Un plonjeu în trecut. Florin Curuea a fost dublu campion mondial de tineret (2002, 2003) şi a făcut parte dintr-o generaţie promiţătoare. În 2004, după eşecul de la Jocurile Olimpice, antrenorul coordonator de atunci, Florian Grigore, şi conducerea federaţiei au decis desfiinţarea lotului masculin, pe motiv de "nu şi-a făcut datoria faţă de ţară". Tipic românesc, s-a dat cu barda într-o muncă de cinci-şase ani. Printre cei sacrificaţi a fost şi Florin Curuea. "Ce era să fac? Am stat un pic în ţară, iar în 2006 am plecat în SUA", spune proaspătul olimpic. Stabilit la Pittsburgh, Curuea şi-a început o nouă viaţă. Şi-a cumpărat o casă, a obţinut rezidenţa şi