Dacă ar fi să ne luăm după liderii politici, analiștii și mass-media din Occident, avem deja toate datele să spunem că cine participă la acest referendum participă la legitimizarea unei lovituri de stat. Cetățeanul suveran care va participa la referendum face lucrul următor: În loc să spună „nu vreau să am nimic de-a face cu această poveste sordidă“, procedează asemenea unui rege care abdică legal și cuminte în față malversaţiilor cotropitorului, dând acestuia cel mai prețios dar: legitimitizarea.
Să presupunem totuși de dragul argumentului că referendumul va fi organizat corect, conform legii validate de Curtea Constituțională etc. etc. etc. Să presupunem de dragul argumentului că nu a existat nici un puci parlamentar, că Puterea va înceta să mai manipuleze regulile și că nu va încerca să fraudeze. Să presupunem deci că ar fi un referendum normal, nu unul în care se încearcă legitimarea unui puci parlamentar aflat în căutare de legitimizare internă, după ce cea externă i-a fost refuzată.
Să ne concentrăm pe acest benign scenariu ipotetic. Trei observaţii:
1. Să reținem înainte de orice esențialul: În fața poporului nu este adus Traian Băsescu. În fața poporului este adusă o propunere făcută de parlament către Popor. Traian Băsescu a venit în fața Poporului la alegerile din 2009. Acum Poporul e chemat să se pronunțe cu privire la altceva: „Crede el, Poporul, că decizia parlamentului privindu-l pe Președinte trebuie validată sau nu?“. Atât. Băsescu este personaj secundar.
Toată povestea este deci despre parlament și o decizie a acestuia. „Poporule, zice parlamentul, o situație excepțional de gravă s-a produs, o abatere constituțională gravă a președintelui. Noi am zis că gata, îl suspendăm. Dar zi dumneata, nu-i așa că avem dreptate și trebuie suspendat ș.a.m.d.?“
Deci, aici nu este o situație electorală normală, este altceva. Cine cr
