Bogdan Juratoni spune că visează în fiecare seară cum va veni de la Londra la bordul maşinii primite drept recompensă pentru primul loc din partea COSR
"Adorm seara doar cu gîndul la Olimpiadă. Îmi trec prin cap tot felul de imagini, îmi închipui că am cîştigat! Apoi alte imagini cu tragerea la sorţi, cu tablouri, cu adversari", îşi începe Bogdan Juratoni povestea preolimpică.
Citeşte şi: Antrenorul lui Bogdan Juratoni e convins că acesta va pune mîna pe o medalie olimpică: "Ştie ce vrea de la viaţă!"
Totul a început în octombrie 2011, la Campionatele Mondiale de la Baku (Azerbaidjan). Puştiul de 21 de ani, pe atunci, şi-a înşirat pe drum adversarii. În turul doi l-a întîlnit pe campionul olimpic, cubanezul Emilio Correa. L-a pus la podea şi a cîştigat pînă la urmă la puncte. A pierdut, în semifinale, în faţa viitorului campion mondial, ucraineanul Kitrov, dar şi-a asigurat medalia de bronz. Mai important însă, a obţinut biletul de participare la Olimpiadă.
Nu se bazează pe noroc
E singurul boxer român, din competiţia masculină, calificat la Londra. Pugilistul în care boxul românesc îşi pune toate speranţele. "Simt presiunea, dar nu am teamă. Mi-e frică doar de mine, nu de adversari! Dacă eu mă simt bine, va ieşi bine. Dacă nu, nu! Nu mă bazez deloc pe noroc. Eu cred că norocul ţi-l faci tu!", spune Bogdan. Transpiraţia îi curge pe faţă şi i se înnoadă în barbă. Vine după un antrenament intensiv de o oră şi jumătate. "La Mondiale, anul trecut, am avut două meciuri grele. Mai întîi cu cubanezul şi apoi, în sferturile de finală, cu armeanul Hakobian. Eram stors ca o lămîie şi în semifinale nu am mai putut. Eram deshidratat. Acum sper să nu se mai repete lucrul acesta. Între meciuri, la Londra, ai timp de refacere. Sînt trei zile de pauză", explică Bogdan.
"O să fie mult mai greu decît la Mondiale. Acum a
