Creştin ortodocşii prăznuiesc la 20 iulie suirea la cer în car de foc a Măritului Prooroc Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai importanţi profeţi ai Vechiului Testament, făcător de minuni şi aducător de ploi la vreme de secetă. Era de origine din Ţara Galaadului, din apropierea cetăţii Tesvi, după care s-a numit şi Tesviteanul. A trăit pe vremea împăratului israelitean Ahab şi a împărătesei Izabel.

"Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele, i-au dat să manânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi”, aflăm din volumul "Vieţile sfinţilor de peste tot anul”. Încă din copilarie, Sfântul Ilie ţinea cu stricteţe post neîncetat şi rugăciune arzătoare. Când Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, lipsa de pioşenie şi depravarea predecesorilor săi ajunse la culme. Încurajat de soţia sa, Izabel, Ahab se închina idolilor Baal şi Astarte şi îi persecuta pe cei care dovedeau nestrămutată credinţă în Dumnezeu. Sfântul Prooroc Ilie s-a rugat Domnului să-i întoarcă pe cei păcătoşi la pocăinţă. Dar împietriţi de rele, Ahab şi Izabel continuau nelegiuirile. Sfântul s-a rugat atunci să-i pedepsească vremelnic, poate astfel, se vor înţelepţi.

"Profetul Ilie se duse atunci la rege şi îi spuse: «Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, în faţa căruia stau astăzi! Nu, nu va fi în aceşti ani nici rouă, nici ploaie decât prin cuvânt din gura mea! » La cuvintele Profetului, o secete groaznică se abătu atunci, ca febra, asupra pământului: totul fu secat, devastat, ars; (...) nimic nu scăpa urgiei îngăduite de Dumnezeu, cu speranţa că foametea va face pe poporul lui Israel să se căiască şi să se întoarcă la credinţă. Din porunca lui Dumnezeu, Profetul, acoperit cu o piele de oaie şi înveşmântat cu piele de viţel, părăsi ţinutul lu