Cam cît de important poate fi să cucerești șefia unei federații care aduce 100% scandaluri și nici un rezultat?

E vara hocheiului încins. Hot ice hockey. Ce contează că alți sportivi își fac bagajele și pleacă plini de emoții și de speranțe spre Olimpiada de la Londra? Evident, hocheiștii nu au cum să meargă la Olimpiada de vară. Dar ai noștri nu merg de zeci de ani nici la cea de iarnă, așa că, într-un fel sau altul, trebuie să se remarce.

Așa că se remarcă prin certuri nesfîrșite. Două tabere. Cea a președintelui Barna Tanczos și cea a challenger-ului Gheorghe Florian. Da, unii sînt toți secui, ceilalți sînt toți români. Ne-am ferit ani de zile să facem această despărțire, să fim corecți, să nu generalizăm, să nu intrăm pe tărîmul conflictului etnic. Întîmplător sau nu, acest conflict devine etnic și, mai ales, devine cu adevărat conflict cînd o persoană intră înarmată în sala unde ar fi trebuit să se desfășoare niște banale alegeri. Să intri cu un pistol la o adunare de alegeri pentru conducerea unei federații care a uitat de mult ce sport guvernează mi se pare un strop deplasat. Măcar dacă se încerca mișcarea asta, răpită din repertoriul lui Bruce Willis, la vreo federație care să aibă mult mai mult succes, cum ar fi gimnastica, scrima sau canotajul!

Au fost înființate cluburi suplimentare de hochei de gheață. Ca să voteze. Asociații sportive de vot pe gheață, cu hocheiști care probabil nu au încălțat în viața lor o pereche de patine.

Ceea ce aduce o puternică senzație de deja vu.

Acum 10 ani, Alexandru Crișan, președintele Federației Române de Șah, înființa și el zeci de cluburi de șah care să-l voteze. Dintre acestea, cîteva cluburi erau fondate la Rovinari, oraș care, se știe, geme de șahiști. Cluburi neanimate, care nu dețineau nici măcar o tablă de șah, nici măcar o piesă, acolo, de prăsilă, o regină sau un rege. A, ba da