Mesajul liderilor europeni către România a fost fără echivoc. O uşă trântită în nas cuplului de pucişti Ponta-Antonescu. Sursa: VLAD STĂNESCU

Populari, socialişti şi liberali au transmis acelaşi semnal fie prin viu grai, fie în scris, cu ocazia raportului MCV: dacă nu vă reveniţi, vă vedeţi de drumul vostru!

În faţa acestei sentinţe, neobişnuit de dură pentru o Europă care obişnuia să se poarte cu mănuşi în faţa membrilor recalcitranţi, guvernul de la Bucureşti şi preşedintele instalat ilegitim aleg să se burzuluiască la Merkel şi Barroso.

Unii ar zice că a fost un răspuns neaşteptat. Eu aş întreba, totuşi, ce răspuns aţi fi aşteptat de la nişte pucişti?

Puciştii caută întotdeauna legitimitate. Dacă în afară nu o găsesc, încearcă să şi-o construiască în interior.

Căutând sprijin popular pentru lovitura de stat, ei au nevoie să explice românilor de ce prietenii de până mai ieri ai României le-au trântit uşa în nas.

Sper că nu v-aţi fi aşteptat că Ponta şi Antonescu să spună adevărul: noi suntem precum Che şi Fidel, iar Merkel şi Barroso nu pot sta la masă cu revoluţionari sângeroşi.

N-am auzit niciun pucist din lumea asta să recunoască, după ce a intrat cu tancurile în instituţiile puterii şi a ocupat poziţii: suntem nişte pucişti şi lumea bună nu stă de vorbă cu noi.

Mai întâi au lansat teoria "trădătorilor Băsescu şi Macovei" care i-au dezinformat pe prietenii noştri de la vest. Cam şubredă explicaţie. Cu aşa ceva nu poţi să strângi în jurul tău mai mult de două babe şi trei beţivi care să urle: "Trăiască revoluţia! Jos tiranii!"

Şi atunci grupul de pucişti a scos la înaintare un mesaj mult mai limpede: "la urma urmei, ştiţi ceva, nu Europa ne-a dat pe noi afară, noi am dat afară Europa". Merkel a fost de acord cu Băsescu să taie salariile, deci Merkel v-a tăiat salariile. Să o demitem pe Merkel.