Sistemul e cu un picior în groapă, iar salariile au pus pe fugă şi ultimii specialişti, dar mii de tineri se încăpăţânează să poarte halatul alb. Cu ani buni de meditaţii la activ, candidaţii care au susţinut, astăzi, examenul de admitere la Medicină, spun în cor că pasiunea ţine de foame.
Pentru Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davilă" din Bucureşti, astăzi, a fost o zi istorică: peste 3.200 de elevi s-au luptat să treacă o admitere mai usturătoare decât orice injecţie.
Chimia, "moartea" mediciniștilor
“Al meu se pregăteşte de vreo trei ani. E copil bun, mereu îl văd cu capu’n cărţi", spune cu un zâmbet forţat mama lui Adrian Ţâlu, un candidat din Bucureşti. Şi-a făcut răni pe degete frecându-şi inelul , dar e hotărâtă să stea până la final, cot la cot cu sutele de părinţi adunaţi în faţa clădirii de la Politehnică, una dintre locaţiile de examen. “Taică-su inginer, eu economist, nu ştiu de unde ideea. Cam are faţă de doctor, să vedem dacă reuşeşte. Cu chimia e jale", chicoteşte femeia.
Un părinte surescitat de atâta stat în soare o mustră imediat. “Cum să nu treacă? A mea a învăţat numai juma’ de an şi sigur ia. Dacă nu, stă un an şi vine din nou", e tranşantă doamna Popescu, venită tocmai din Târgu-Jiu. Ferm convinsă că fiica ei va deveni neurochirurg, femeia i-a cumpărat chiar şi-un apartament în Capitală. “Am întrebat-o numai dacă ştie ce salarii sunt şi mi-a zis că trăieşte şi cu un pahar de apă, numai să facă ce-i place", spune oftând. La 11:30, după două ore şi jumătate de aşteptare, mulţimea fierbe. Colegii mai mari, de la Farmacie au venit ca la spectacol. “Nu vreau să-mi petrec nopţile într-o farmacie, visez să lucrez la un institut ceva" , admite cu jumătate de gură Diana, studentă în anul 4.
Primii candidaţi ies ca din puşcă, de teamă să nu fie asaltaţi de curioşi. Ar fi trebuit să afle rezultatul
