Corina Căprioriu nici nu vrea să audă de retragere. "Mai am destulă motivaţie. Şi dacă aş fi fost campioană olimpică aş fi continuat!"
La o zi după ce a luat argintul olimpic la 57 de kilograme, Corina Căprioriu simte din plin efortul depus pe tatami. "Nici nu-mi mai simt mîinile. Ştiţi senzaţia aia cînd vii de la piaţă cu un pepene greu sau cari o plasă plină de cumpărături?
Cînd ajungi acasă nici nu-ţi mai simţi braţele. Aşa sînt eu", explică ea. "Toate mă dor. Şi picioarele, şi gîtul, parcă am împins vagoane".
Rîde însă cu gura pînă la urechi. Glumeşte. "De ce să nu fiu bucuroasă? Nu am de ce? Cît am muncit pentru medalia asta...", afirmă Corina.
Şi acum îşi aduce aminte de antrenamentele epuizante, de dinainte de Olimpiadă. "Timp de 30 de minute, aveam cîte un adversar nou la fiecare două minute. Vă daţi seama cum arătam după un efort susţinut de jumătate de oră? Aveam o pauză de 15 minute şi apoi alte 30 de minute de sparring".
"Am ajuns la maturitate!"
Corina crede că a putut ajunge pe podium la Olimpiadă şi pentru că a ajuns la o anume maturitate. "Cînd eram mai tînără, eram prea impulsivă. Mergeam peste adversari, mă enervam că nu puteam să-i proiectez . Am învăţat să fiu mai calmă, să aştept, să nu mă grăbesc, să rămîn tot timpul concentrată. Şi Piţi, cum îi spunem noi Alinei, cînd a ieşit campioană olimpică, tot 26 de ani avea", spune Corina.
Şi-a stabilit deja obiectivul viitor. "Vreau să fiu campioană mondială. O să muncesc şi mai mult, plus că medalia asta mi-a dat încredere că pot". Nici prin cap nu-i trece să se retragă. "Cînd, acum cînd sînt în vîrf? Nici vorbă. Ne vedem la Rio, merg acolo după aur!", promite Corina. A reuşit ca antrenor ce nu a putut ca sportiv lorin Bercean spune că şi-a dorit întotdeauna să cîştige o medalie la Olimpiadă. Nu a putut ca judoka, dar a făcut-o ca tehnician. Florin Bercean, ant
