După ce a încasat aproape opt milioane de pumni în cap (am văzut pensionari scheletici înşfăcând ştampila de vot ca pe o ghioagă, cu o forţă pe care nu le-o bănuiam), Băsescu vorbeşte despre orice, mai puţin sau deloc despre voturi. Că nu-şi aduce aminte ce articole din Constituţie a călcat în picioare nu-i de mirare. A călcat Constituţia cu totul, a batjocorit-o şi a supus-o tuturor perversiunilor. Băsescu, în acelaşi tricou descântat de vrăjitoare, cu aceeaşi gestică de şmecheraş de cartier, o ia pe arătură, se maimuţăreşte, dă cu oiştea în gard. Ieri îi ameninţa pe toţi cu puşcăria. Azi îşi pupă pe nas adversarii. E preocupat de prestigiul României în lume, prestigiu care fără el atârnă, bietul, flasc, se dă cu zâmbetul pe lângă ziarişti şi-i iubeşte pe toţi cei "22 de milioane de români”, vii, morţi sau duşi. Înseamnă că ţine şi la părinţii mei care nu mai sunt pe pământ şi la cei care de ani de zile nu mai au cetăţenia acestei ţări, unii refuzând-o, aşa cum am mai scris, şi ca amintire. Înhămat la o butaforie josnică şi caraghioasă, învârtind o feştilă care uzurpă simboluri sacre, Băsescu a ţopăit, a ameninţat, a minţit. Ne-a luat, ca de obicei, de proşti şi ne-a spus la ce emisiuni să ne uităm şi la care nu, să-l credem pe el şi numai pe el şi puţin a lipsit să ne dea şi un îndreptar de lectură. Ceva de genul, vă ordon, nu citiţi Shakespeare! Orice a spus Băsescu, mai puţin că 87 la sută dintre cei care au votat, au votat să plece.

Băsescu a fost demis prin votul zdrobitor exersat, împotriva ameninţărilor şi interdicţiilor sale de sorginte penală, de 8,5 milioane de români care au fost duminică, aşa cum am fost şi eu, la urne şi care sunt majoritatea alegătorilor acestei ţări. Ceilalţi, nepotul meu de un an, Alexandru, alături de alţi 3,8 milioane de minori n-au avut drept de vot şi dacă l-ar fi avut am bănuiala că nu l-ar fi votat pe Băsescu. Îşi merită