Georgeta Andrunache a plîns în hohote la finalul cursei terminate pe locul 5. "Acum am simţit pentru prima dată gustul înfrîngerii. E foarte amar!" Cursa s-a terminat, dar româncele nu-şi fac apariţia. "Fug de declaraţii!", spune unul dintre jurnalişti. Într-un tîrziu le reperăm. Au mai făcut o cursă de revenire, pe culoarele de antrenament de la Eton. Îşi duc apoi barca în hangar. Susanu e întîmpinată de un oficial. O pune să semneze nişte hîrtii. "E clar, a luat-o la doping!". O să mai avem de aşteptat. Tot cu noi stă şi secretarul general al COSR, Ioan Dobrescu. Vine Geta. Dobrescu o strînge în braţe. Canotoarea plînge în hohote, nu se poate stăpîni. Pe sub ramele ochelarilor de vedere, lacrimile curg nestingherite. Cere un şerveţel şi vine la declaraţii. - Geta, ce s-a întîmplat cu voi?

(Lacrimile iar îşi fac apariţia. Mai întîi în colţul ochilor şi apoi pe obrajii transpiraţi)

- Atît am putut azi. Am venit pe locul 5, ne-am fi dorit aurul, măcar o medalie, dar atît am putut. Le mulţumim celor care au fost alături de noi şi ne cerem scuze în faţa tuturor că i-am dezamăgit! Ştiu că erau aşteptări mari de la noi, eram campioane olimpice, dar... atît am putut. - V-a incomodat ceva, vîntul, culoarul?

- Nu, nimic! S-a spus că noi am făcut strategii ca să luăm startul de pe culoarul 1. Să fim serioşi, culoarul 1 e cel mai dezavantajat! Nu am făcut nici o strategie. Am tras cît am putut, de la prima la ultima lovitură. Vîntul? A fost vînt contră puternic, dar pentru toată lumea. Ne temeam să nu fie lateral şi nu a fost. Nu trebuie să găsim scuze. - Vă reproşaţi ceva?

- Nu, cred că am făcut tot ceea ce ne-a stat în putinţă. Am lăsat acasă familiile, copiii, am făcut sacrificii. (Se îneacă de plîns. Îşi şterge nasul) Am muncit mai mult decît am făcut-o înainte de Beijing şi de Atena. Nu a fost de ajuns. Vîrsta, pauza făcută probabil că şi-au pus ampre