Din aprilie, se observă o reorientare dinspre depozitele la termen în lei spre cele în valută.
Deşi nu s-ar spune că există vreo legătură între ele, depozitele bancare au ţinut pasul cu criza politică din ultimele luni, chiar dacă într-un mod indirect. Deprecierea leului şi perspectivele înfricoşătoare pe care le aruncă scandalul politic asupra economiei au readus sentimentul anilor ’90, când dolarul era rege când venea vorba de depozite sau bani ţinuţi la ciorap.
Economie "euroizată"
După multe luni în care depozitele la termen ale populaţiei în lei au crescut constant, în iunie situaţia s-a schimbat, acestea coborând faţă de luna anterioară cu aproape 300 de milioane de lei. Mai interesant nu este că depozitele în lei au scăzut, ci că o parte a scăderii se regăseşte în creşterea depozitelor în valută. Nu este o creştere mare, însă ea arată o schimbare a preferinţelor românilor.
Raportul între depozitele la termen în lei şi cele în euro este şi mai edificator din acest punct de vedere. Evoluţia acestuia, de la minime de 1,4-1,5 în 2008 şi 2009 până la 1,84 în martie 2012 a arătat că populaţia şi-a recăpătat, încet-încet, încrederea în leu ca monedă de economisire.
De-abia în 2007 am mai întâlnit aceste valori, sumele economisite în lei fiind atunci de aproape două ori mai mari decât cele în valută. Recăpătarea încrederii e cu atât mai clară dacă ne gândim că acum dobânzile la lei sunt aproape la fel de mici ca şi cele la euro. Totuşi, din luna aprilie raportul a început să scadă, până la 1,79 la sfârşitul lui iunie, semnalând o reorientare spre valută, în contextul actual de instabilitate.
Raportul atât de scăzut între depozitele în lei şi cele în euro, care se păstrează şi în cazul firmelor, nu doar al populaţiei, se explică pe de o parte prin teama de o depreciere masivă a leului (puţin justificată, totuşi, dacă privim la evoluţ
