În topul creşterii economice pe locuitor, în Uniunea Europeană, suntem cei din urmă. Alături de bulgari. Mai exact, noi ocupăm locul 26, între cele 27 de ţări ale Uniunii Europene, iar Bulgaria, locul 27. Cu menţiunea că bulgarii şi-au propus ca în doi-trei ani să treacă înaintea noastră. Dacă societatea românească va înţelege că a sosit timpul să începem să gândim altfel, mai ales să înţelegem importanţa lucrului bine făcut şi să fundamentăm în sfârşit un lanţ de avantaje competitive, fiindcă atâtea câte avem nu ne ajung, nu numai că visul bulgarilor se va nărui, dar vom şi urca. Altfel, vom lua în braţe lanterna roşie.
Să fie însă acesta momentul pentru a lua în discuţie o astfel de problemă? Sigur, vremurile sunt complicate. Avem în faţă o întreagă lună august în care importante forţe centrale şi locale sunt angrenate în renumărarea populaţiei de peste 80 ani a României. Iar ceva mai încolo, în toamnă, avem în faţă încă o bătălie electorală. Timpul însă n-are răbdare şi nu ne iartă. În Europa, turbulenţele se ţin lanţ, iar ţara noastră nu e ocolită. Aşa că nu mai putem întârzia procesul total de primenire economică.
În acelaşi timp, nu ne va fi deloc uşor să iuţim pasul. După nouă ani de avânt economic susţinut, din 2000 până în 2001, n-am reuşit să scăpăm de poziţia cu numărul 26. Ce ne-a ţinut în loc? N-am devenit competitivi. Una dintre cauze fiind uşurinţa cu care am ignorat noi înşine, la toate nivelurile societăţii, potenţialul de înaintare şi ne-am lăsat prinşi în iluzii şi ademeniţi de populism. Iar acum, în dezbateri publice – chiar şi în multe dintre cercurile specialiştilor – e prea puţin analizat adevărul că actuala criză ne impune, de aproape patru ani, o schimbare de model economic. Întâi şi întâi fiindcă banii disponibili pentru investiţii, pentru remunerarea muncii, pentru împrumuturi bancare şi pentru contribuţii sociale su
