Rămân la părerea că metoda cea mai sigură de a înțelege societatea românească e să stai de vorbă cu oamenii simpli. Sursa: EVZ
Cu necunoscuții întâlniți la piață, la coadă la plata facturilor, printre rafturile supermarket-urilor, la plajă, în tramvai. În Timișoara, contactul e substanțial ușurat, deoarece oamenii mă știu (vag) de pe la televiziuni (îndeosebi cele locale, mult mai urmărite decât își dau seama ori acceptă cei care măsoară audiențele). Legat de evenimentele curente, cel dintâi care mi-a livrat o posibilă cheie de înțelegere e un șofer de taxi. Drumul, care de obicei putea fi străbătut în șapte-opt minute, a fost parcurs, din cauza aglomerației, în aproape o jumătate de oră. Suficient pentru a epuiza inevitabilele comentarii despre căldura de iad și pentru a intra în subiectul cu adevărat fierbinte: referendumul.
Pe-un ton pe cât de calm, pe atât de hotărât, privindu-mă în oglinda retrovizoare, șoferul a deschis discuția: „Eu știu ce am de făcut. Duminică votez pentru demitere. Iar în toamnă o să votez împotriva celor aflați acum la putere, USL-ul. Trebuie să plece toți.” L-am privit surprins și i-am răspuns că nu văd nicio logică în ce spune. Mi-a replicat: „Păi, e simplu: pe Băsescu îl am acum la mână, și îl ard. Iar pe Antonescu și Ponta îi dobor în toamnă.” „Dar cine vă garantează că la toamnă vor fi alegeri? Nu v-ați gândit că uslașii, după ce fac alegeri prezidențiale, or să le amâne pe cele parlamentare?” „Nu contează, tot or să plece. Cu cât stau mai mult, cu atât își agravează situația.”
Aș fi trecut peste acest episod dacă, în variante aproape identice, nu mi-ar fi fost servit, în ultima săptămână, pe zeci de tonuri sloganul: Jos toți politicienii! Scârba, refuzul de a mai accepta starea de fapt au creat o exasperare periculoasă. Ea nu a degenerat deocamdată în violență, deoarece, în mod neașteptat și derutant,
