Sandra a spus că nu ar fi putut trece peste o ratare la sol în finala cu echipa, când orice greşeală ar fi coborât România de pe podium

Sandra Izbaşa a cucerit singura medalie de aur a gimnasticii româneşti la Londra, în finala de la sărituri. La sfârşit de concursuri, Sandra a vorbit despre cum a trăit competiţia londoneză.

Sandra, cum ţi s-au părut Jocurile Olimpice de la Londra?

A fost o experienţă foarte interesantă, mai ales că nu am crezut niciodată că o să revin şi o să câştig la un aparat la care nu am visat vreodată că voi face un exerciţiu de aur.

Ai fi riscat cu o săritură mai grea dacă nu ar fi stat aşa clasamentul?

Ar fi depins de ce ar fi decis antrenorii, eram pregătită să fac şi o săritură mai grea, dar decizia era a lor. Eram pregătită pentru orice.

Ai spus că nu poţi vorbi de o decizie în ce priveşte viitorul tău în gimnastică. Din ce punct de vedere ţi-ar fi greu să continui?

Din niciun punct de vedere nu mi‑ar fi greu. Cum am rezistat atât şi nu au fost probleme, aş rezista şi în continuare. Însă nu am spus că mă retrag (zâmbeşte)… Am nevoie de o perioadă de linişte, vreau să mă bucur de aceste zile şi apoi voi cântări bine ce voi face pe viitor.

Ai vreun regret după finala de la sol?

Eram la bătaie pe podium, dar nu-mi pare rău. Acum nu-mi mai lipseşte nimic, le am pe toate, pentru mine înseamnă foarte mult că am ajuns aici. Îmi pare rău că am terminat aşa, începusem foarte bine. Gimnastica m-a făcut să ajung unde sunt, voi fi întotdeauna mândră de ce am făcut.

Ce s-a întâmplat la acea ultimă diagonală?

Era o combinaţie pentru care primeam bonificaţie. Nota a fost atât de mică pentru că nu mi-am îndeplinit cerinţa, care era în programul obligatoriu. Nu era ceva foarte complicat, nu făceam minuni ca să câştig locul 1. A fost un moment de neatenţie, nu de relaxare. Mi s-