Pe blogul său se regăşeşte articolul "Cum ar fi fost dacă?...", în care Năstase vorbeşte pentru prima oară despre tentativa lui de sinucidere.
"Au trecut 50 de zile. Pline cu semne de întrebare. Pline de tristeţe şi de revoltă. Am acceptat însă, în final, că există o altă voinţă - cea a destinului - mai puternică decât voinţa mea. Şi merg mai departe... Cu recunoştinţă pentru familie, pentru prietenii mei (...) pentru cei care nu s-au întrebat nici o clipă cât de „superficială" poate fi o rană la distanţă de 1mm de carotidă şi nici ce urme lasă în suflet un glonţ cu calibrul 38 special.
Acum, instalat în spaţiul de 4 m² „rezervat" mie, fără ostilitate, la celebrul penitenciar Jilava, prin respectarea tuturor regulilor, vreau să-mi demonstrez, în primul rând mie, că obiectivul celor care şi-au dorit „eliminarea mea din societate", nu poate fi atins, libertatea însemnând şi (sau, poate, în primul rând) o chestiune interioară bazată pe gânduri şi pe sentimente".
De asemenea, Adrian Năstase a scris şi despre ideile pe care le-ar fi pus în aplicare dacă ar fi ajuns preşedinte în 2004. "Chiar dacă ştiu că este inutil, nu pot să nu mă întreb: „Cum ar fi fost dacă...?", concluzionează politicianul.
Pe blogul său se regăşeşte articolul "Cum ar fi fost dacă?...", în care Năstase vorbeşte pentru prima oară despre tentativa lui de sinucidere.
"Au trecut 50 de zile. Pline cu semne de întrebare. Pline de tristeţe şi de revoltă. Am acceptat însă, în final, că există o altă voinţă - cea a destinului - mai puternică decât voinţa mea. Şi merg mai departe... Cu recunoştinţă pentru familie, pentru prietenii mei (...) pentru cei care nu s-au întrebat nici o clipă cât de „superficială" poate fi o rană la distanţă de 1mm de carotidă şi nici ce urme lasă în suflet un glonţ cu calibrul 38 special.
Acum, instalat în spaţiul de 4 m² „rezervat" mie, fără ost
